E chiar ciudat, se pare ca toate doamnele care au nascut in strainatate au fost cu sotul linga. Cred ca e o chestie culturala, in strainatate e o presiune sociala puternica pe capul tatalui, daca nu ar fi in sala de nasteri toata lumea s-ar uita lung "Cuuuum, n-ai fost de fata?!! Da unde erai, la circiuma?!!"
Cu mult inainte de a fi insarcinata, am avut o discutie cu sotul, i-am zis ca nu mi-ar place sa fie prezent la nastere. El, desi nu e deloc cel mai curajos barbat, a zis ca ar vrea. Am considerat ca e dreptul lui sa aleaga. Si a venit.
A stat numai la capul meu, n-a avut curiozitati sa vada pe unde exact iese copilul. Nici vorba de filmat sau fotografiat, asta chiar nu as fi acceptat si nici lui nu-i place ideea. N-a vrut sa taie cordonul, la nici unul din copii. La al doilea copil, dupa expulzie, consortului i-a venit rau, de emotie si mai ales pentru la nu apucase sa manince nimic. Echipa medicala era obisnuita probabil cu astfel de cazuri, ca nu i-a alarmat, i-au spus doar sa se intinda.
In ceea ce ma priveste, am fost incintata ca era cu mine. Pentru ca in timpul travaliului, in afara momentelor cind venea moasa sa vada cum avanseaza dilatia, eram singura in salon. Asa, fiind cu sotul, mai discutam, mai glumeam, altfel trecea timpul. Iar la sfirsit, cind moasele erau pe capul meu, doctorul, etc, erau asa de multi si eu eram asa de concetrata sa imping, ca unul in plus sau in minus nu mai conta. Si oricum eram cu ochii inchisi!