34 raspunsuri la acest subiect

[icailoaie]

In ultimul timp tot mai multi barbati asista la momentul nasterii , dar uneori exista consecinte in viata de familie. 

Voi sunteti de acord cu participarea tatalui la nastere sau nu?

[michelle-usa]

eu sunt de  accord.

sotul meu a participat la nastere.

 

la incceput nu vroia sa participe, era speriat de ce vazuse in filme, speriat ca ma vede in cchinuri si nu-mi poate face nimic sa ma ajute...I-a luat citeva zile pana sa semneze, dar cred ca stia in sinea lui ca nu ma poate lasa singura.

 

dar a fost cu mine de la inceput pana la sfirsit. mi-a facut galerie, a taiat cordonul (acum isi reproseaza ca nu l-a taiat bine, ca prea e atasat copilul de mine  ), a stat in spital 2 zile si 2 nopti....

 

totul a fost o experienta pozitiva pt el si pt noi.

[mariana_flo]

Am cochetat si eu cu ideea la primul copil. Am discutat cu sotul si am primit un NU categoric. Daca insistam ar fi asistat, insa era si-asa destul de speriat. N-am vrut sa-l sperii mai mult. 

[dea78]

eu sunt mai egoista,daca tot e sa port copilul 9 luni macar sa am bucuria de a-l vedea prima.si e o chestie mai intima,intre mine si cadre medicale si nu as suporta sa stea acolo,mai ales ca i se face rau cand imi fac injectii,acolo ar vedea prea multe...una e sa-ti imaginezi pe unde iese bebe si alta e sa vezi...

[monik2014]

Eu nu mi-am dorit sa asiste tatal la nastere. Nici macar prima data cand nu prea stiam ce ma asteapta.

Acum cu atat mai putin. Prezenta lui acolo nu are cum sa ma ajute fizic. Poate doar moral dar asta o poate face si fara sa fie efectiv cu mine. E suficient sa stiu ca ma iubeste si pe mine si pe copii. Si ca va participa activ la cresterea si educarea lor.

Pentru mine conteaza asta mai mult decat sa ma tina de mana in acele momente. Travaliul si nasterea fac parte din procesul crearii si consolidarii relatiei dintre mama si copil. Este un moment unic si intim intre cei doi.

Tatal poate percepe travaliul ca pe ceva ce o face pe mama sa sufere, sa se chinuie. Pentru noi acele dureri dispar instantaneu, pe ei s-ar putea sa-i marcheze.

In crearea relatiei dintre tata si copil intervine mama. Ea este cea care trebuie sa ghideze si sa incurajeze acest lucru.

Am mai auzit parerile unor tatici care si-au vazut copilul imediat ce s-a nascut si pentru multi a fost un soc.

Parerea mea este ca e mai bine ca tatal sa-si vada copilul dupa ce a fost spalat si infasat. :)

[redactor]

Eu sunt pentru.

Prezenta tatalui copilului meu a fost o mare usurare pentru mine in timpul nasterii. Am simtit ca trecem impreuna prin ceva magic, prin niste clipe speciale care ne-au legat sufletul.  A fost chiar pus sa taie cordonul ombilical.

In Olanda cred ca orice tatic poate participa la nastere = desigur daca doreste.

[anya]

   In Romania e cam complicat sa reuseasca sa asiste la nastere intr-un spital de stat. De ce? Pentru ca e o sala mare cu multe mame care nasc in acelasi timp si nu e asigurata intimitatea. Daca in plus, pe langa medici, asistente, rezidenti si elevi la scoala sanitara, femei in diverse stadii ale travaliului mai vin si sotii aferenti e tare aglomerat.

  La primul copil, desi nu ne gandisem absolut deloc ca ar putea sotul sa participe la nastere, in momentul in care ma mutau pe masa de nastere doctorita a avut o idee. Oare vrea sotul meu sa asiste? I-am zis sa-l intrebe pe el (era afara pe culoar) si pentru ca a vrut am avut o gramada de spectatori. In afara de medic, asistenta so sotul cu camera de filmat, mai erau si cateva fete de la liceul sanitar (mi s-a cerut acordul). Am avut noroc ca eram singura in toata sala de nasteri. La al doilea copil nu am mai avut norocul asta si pentru ca era ingrozitor de multa lume a ramas copilul nefilmat. Era asa de aglomerat ca pana la dilatatie 5 am stat pe un scaun si dupa nastere m-au mai lasat o ora pe masa pt ca nu aveau paturi libere .

  Din punct de vedere sustinere morala... barbatu-meu e panicos asa ca ar fi trebuit sa-l sustin eu pe el. Chiar radeam sa faca bine sa nu scape camera iar doctorita facea misto ca ei se pricep doar la femei, sa nu lesine cumva.

  La capitolul trauma... nu a parut afectat. Cred ca depinde mult si de modul in care se desfasoara totul. Cum pe mine nu ma durea, nu urlam ba chiar radeam si glumeam cu medicul si asistenta....

[Selene_Bunny]

NU!

 

Pe mine si asistentele ma deranjau.

[missdarcey]

Sotul meu a stat cu mine , dealtfel aici asa se obisnuieste . Fiecare mama are o rezerva in care este cazata la venire , unde ramane pana dupa ce copilu a fost nascut ,verificat , apalat si imbracat . Ti se ureaza " See you next year " si esti transferata in salon unde nu ramai mai mult de 24 de ore .

Despre rezerva , e mare , sre si baie cu cada rotunda in care poti sa nasti , eu nu am vrut sa aud , nu ma simt confortabil in apa , iar in salon pot sa stea 1-2 insotitori , li se aduce un fotoliu -pat , ceai , cafea ,mancare. Asta la stat . la particular probabil e si mai si .

 

Cred ca e la fel de traumatizant si daca cineva are o operatie , sau isi rupe un picior sau ajunge la spital in stare de urgenta . povestea  cu panica si lesinatul e tot din filme , de obicei trebuie sa facem fara situatiei in care cineva este in dificultate , fie ca suntem barbati sau femei .

Editat de missdarcey, 23 octombrie 2014 - 12:31 .

[Dariucha]

Sunt pentru !
La amindoi copii am fost împreuna , de la inceput pina la sfirsit . Pt mine a fost un adevărat ajutor . La primul copil el l-a vazut înaintea doctorului :))) a fost atit de curios ca doctorul a fost nevoit sa-l roage candid sa se dea la o parte sa poată prinde copilul :))) e asa haios cind imi amintesc ...
La al doilea , pt ca a venit foarte repede nu a avut timp sa-l vadă ieșind :) asa ca s-a mulțumit cu tăiatul cordonului ...
Prima data am născut natural asa ca i-am servit shou de shou pina mi-au ieșit ochii din cap si plămânii au intrat in vacanța ...a doua oară am cerut Expre epidurala asa ca nu a mai avut ce vedea, si am născut asa repede ca nici epidurala nu -si începuse efectul ..
Nu , nu am avut nicio problema de nicio natura , din contra ...
Ma gindesc ca depinde mult de natura omului , de cit e in stare ...
Eu una ma consider norocoasa ca am fost împreuna si el e foarte fericit ca l-am făcut partas la asa experiența minunata :)

Editat de Dariucha, 23 octombrie 2014 - 13:11 .