Aqai, asa facea si Radu, dom'le! Programatori ii face mama! Pina la urma am cazut de acord ca nu invata nimic si am taiat fisiute tot si le-am relipit amestecat LOL
Usturoiul nostru loco, de ferma, costa de la 20 de dolari in sus pentru 5-10 ghemotoace, pe funie, cum avea bunica in camara. Ala de China e 99 de centi pentru 3 bucati. Eu cumpar de Argentina, se vinde varsat, pe la 5 dolari livra, deci in jur de 10 kg. De alta natie n-am gasit inca.
Mie mi-e lene sa va povestesc ce si cum cu nascutul si cine si unde-a stat si ce-a facut, asa ca va fac un copy - paste. Disclaimer: am vrut sa va postez doar partea in care innebuneste subit Colegu', dar m-am apucat si-am citit si m-am emotionat si nu-mi vine sa scot momentul din context. Asa ca iata, asa a fost:
21 septembrie 2009 e o zi normala, ca multe altele din sarcina cu "miss Z": contractii Braxton Hicks cu nemiluita. Florin ma studiaza dimineata, i se pare suspect cit Braxton Hicks poate sa indure cineva care nu naste decit pe 1 octombrie (si ce daca Due Date e 22 septembrie, eu vreau in octombrie!). Eu ii spun ca nu nasc, poa' sa plece la job. Pleaca, Radu e dus si el la scoala, ramin cu tata, care pleaca si el cu Dorin.
Nu mi-e foarte bine, ma tirasc de la canapea la computer si la baie, Braxton Hicks pe capul meu, cit casa. Maninc ceva, dorm, vine Tata, vine Radu, iar maninc, iar dorm, vine Florin. Braxton Hicks cit cuprinde. Mincam, sint cocosata de atita Braxton-Hicks dar vreau la plimbare. 10 pasi, au, Braxton Hicks, alti 10, alt Braxton, hai sa stau un pic pe bordura asta, ca altfel nu ajung acasa. Atitea contractii FALSE n-am avut in viata mea!!! Ne ia o ora sa ajungem acasa, pe un tur de bloc care se rezolva in maxim 15 minute.
Ma trintesc pe canapea, hai sa ne uitam la Friends - c-asa ne uitam noi la Friends cind nu avem altceva mai bun de facut si nici rabdare pentru filme adevarate. CD-ul pe care pune Florin mina, pura coincidenta, e cel cu sezonul in care Rachel e gravida. Si naste. Episodul in care naste e demential si fara sa fiu eu gravida si pe punctul de a naste, asa ca ridem, se zgiltiie canapeaua de risul meu, burtoiul la fel. Hohot de ris, Braxton Hicks, hohot de ris, Braxton Hicks. Rachel naste, eu mai am un Braxton, Tata se joaca bile la GPS in bucatarie, Florin imi face masaj la picioare, Radu e pus la somn, ca se apropie 10 si miine are scoala. Episodul se termina si, printre hohote de ris, dupa un Braxton Hicks de-am crezut ca imi ies ochii din cap, ma trazneste: Florineeeeee, EU NASC!
Si-am purces, gospodareste, sa fac ce-mi spusese doctorita. Cronometrezi si, cind ajungi la contractii la 5 minute, faci un dus si, dupa o jumatate de ora de contractii la cinci minute, pleci la spital. Florin cu ceasul, eu cu contractiile. Ca-n filmele cu prosti. Prosti, nu el, ca el zicea intr-una "hai la spital", eu, care am trecut de la contractii la 10 minute la contractii la 3 minute in maxim jumatate de ora si inca asteptam sa se stabilizeze la cinci, sa pot sa astept o jumatate de ora si sa plec la spital.
L-am rugat pe Tata sa coboare, cu sau fara GPS, ca ii rupeam sufletul daca statea sa se uite la mine, si m-am apucat sa respir si sa ma tavalesc pe jos. Contractie, respira - asta cit a durat? - sa merg un pic, cinci minute - pina in dormitor, aaaa, contractie, stai sa ma tavalesc, gata - asta cit a durat? - alta??? pai ma tavalesc pe unde-apuc, intre timp tip la Florin sa noteze ora la care incep contractiile si cit dureaza, sa ajung la cinci minute diferenta intre ele, o jumatate de ora, sa pot sa plec la spital.
"Simo, zau, hai la spital, tu nu vezi ca ai contractie dupa contractie?", ma implora Florin si eu vad ceva in privirea lui care ma face sa inteleg ca e albastra situatia, si ca astept degeaba contractiile alea la 5 minute...
Dar ma incapatinez sa fac dus, intru in baie, Florin dupa mine, sa ma ajute, imi dau jos hainele si realizez ca-s cam plina de singe, asa ca iar tip la bietul om, il dau afara din baie, doar nu vrei sa ma vezi in halul asta????!!!! Noroc cu dusul ca e strimt, n-am loc sa cad din picioare, apa imi curge in cap si eu ma ghemuiesc acolo, pentru citeva cotractii care ma lasa fara grai, l-as striga pe Florin, dar zau daca pot sa articulez vreun cuvint!
Noroc ca Colegu' e baiat destept, daca tot are ceas cronometreaza si dusul, i se pare prea lung si vine si ma extrage de acolo, imi trage niste chiloti pe mine si rochia de blugi care statea de doua saptamini pe geanta de spital, ajungem cumva la masina. Si e trecut de miezul noptii, noroc ca nu e trafic. Florin injura printre dinti "cinci minute pentru juma' de ora, pe-a ma-sii!!!!", mai mult intuiesc decit aud, ca eu urlu de durere la fiecare 15 secunde, ce drac' de contractii sint astea, pe Radu l-am nascut natural, imi ieseau ochii la contractii dar adormeam secerata intre doua!, am perna portocalie in brate si musc din ea, delirez pe "Tatal Nostru", incerc sa tac pentru ca imi dau seama ca Florin e ingrozit, de-astea nu mai facusem... Dar nu pot, asa ca 10 minute pina ajungem la spital n-are decit sa se descurce in urletele mele!
Din masina ies mai mult in patru labe, un alt cuplu, ea eleganta si pe picioare, se uita la mine cu mila, eu ma tirasc, pling si nu pot nicicum sa stau in picioare, in lift stau intr-un colt, pe vine si ma rog sa fie anestezistul liber, sa-mi faca epidurala aia cit mai repede, pina nu mor de durere! In fine, ajunge si liftul, nu recunosc nimic din spital, noroc ca infirmierele sint avertizate de cuplul cu pricina si deja e cineva cu scaunul cu rotile la usa liftului.
- Stai jos, imi spune asistenta.
Mie imi crapa capul de uimire:
- Cum sa stau jos? Nu pot, vrei sa mor!? Asa ca ma urc in genunchi pe scaun, cu fundul la populatie, mi se rupe complet, ma doare de capiez, pe peste tot!
Ma intreaba cine mi-e doctor, zic "Sylvie ..", n-apuc sa termin ca asistenta incepe sa tipe pe coridor, din sprintul cu scaunul pe care-l executa, "Appelez dr. Bluin, vite!!!! Vite!!!!!!"
Ajungem in camera, cineva ii cere actele mele lui Florin, apoi il trimite sa-si mute masina in parcare, ca e cu avariile puse in intrarea de urgenta! El fuge pe hol, pe mine ma dezbraca asistentele, pina se intoarce consortul eu sint cu verdictul: nasti!
- Nuuuu naaaasc! Pe 1 octombrie naaaaasc! Vreau epiduralaaaaa! Pina pe 1 octombrie!!!!
Asistenta se uita la mine ca la masini straine, zice ca sint dilatata la sase si n-am timp de epidurale, ca nasc in maxim doua ore... Eu tip la ea si panichez, ca nu pot sa suport durerea asta 2 ore, vreau epidurala!!!! Daca ascultam in loc sa tip la femeie, auzeam si timpul trecut din fraza ei, "aveai" dilatatie 6 cind ai venit, deja ai 8... Da' eu n-o aud, sint in prag de atac de panica si cer epidurala, si vreau sa iasa Florin afara, sau, daca tot nu iese, macar sa stea la capul meu, nu la fundul meu!
Apare un doctor, imi zice ca imi face nu-s ce injectii sa amortesc, sa nu fie asa greu cind iese copilul, eu ii zic ca vreau si epidurala, el ride si zice "Pas d'temps! Oublie ca!". Eu injur pe romaneste, pe el, pe spital, contractiile, durerea, sistemul care nu te lasa sa faci cezariana, de parca la Radu nu m-ar fi intrebat de o mie de ori doctorita daca vreau si eu am refuzat... Ce sa mai, injur birjareste, pling si ma doare rau, da' rau, le aud pe asistente ca il intreaba pe Florin ce spun, eu urlu la el si le transmit lucruri memorabile, ca de pilda sa ma muste de cur si etc etc, ma racoresc in romaneste, mai bag si cite-un "ca fait mal, tres mal, tres-tres mal" in franceza, ma vaicaresc - spre uimirea mea - in franceza, prind o pauza intre doua contractii si ii explic si doctorului: "Oh, je ne savais pas que mon francais est si bon!". Ala ride si zice ca imi face injectia, eu zic ca bine...aaaaaaa, nu mai vreau injectie, pai n-ai zis ca o sa ma doara asaaaaa... "Pai mai e una", imi explica doctorul... Eu urlu ca nu mai vreau, el zice ca nu poate sa ma lasa asa, pe jumatate amortita... In disperare de cauza, imi propun sa numar pina la 20 si abia la 20 sa urlu, n-am voie nici sa ma misc pina face draciile de injectii... Asa ca incep sa strig din rarunchi: unu, pauza, respira, doi, pauza, respira, trei, pauza, respira... Asistenta, cu ochii beliti, ii sopteste lui Florin: "Qu'est ce qu'elle fait, la-la?" Florin zice "Elle compte", eu imi spun ca daca nici unu-doi-trei nu seamana cu un-deux-trois pai aia e proasta si aaaa, acul trece prin tot felul de zone presupuse sa aduca placeri lumesti nu sa doara ca la balamuc... De la 3 ajung la 20 in 5 secunde, asa ca urluuuuu! Noroc ca apare doctorita mea - mare chestie, a venit de acasa, are nadragii peste pijama sau asa ceva, zburlita toata, nerujata, clar sculata din pat, OMG, pai pe-aici nasti cu cine-apuci, imi dau seama ce noroc am si ma scuz, zic ca urlu ca ma doare asa rau, altfel eu sint pasnica...Si mai balmajesc ceva despre cum sa ma blagosloveasca si ea pe mine daca o sa o doara urechile de la decibelii mei...
Ea ii ia locul doctorului cu injectiile, arunca o privire si zice: " Am ajuns la fix, dilatatie 10, vrei oglinda?" Da', trebe' ca-s frumoasa tare, sa ma rujez sau ce drac' sa fac cu oglinda, ma gindesc, ea ma vede ca ezit si imi arata o oglinda intr-un picior, intr-un colt al camerei. Ma prind ca e folosita ca sa vad eu cum iese copilul... Aaaaaa, tot ce-mi doresc acum, poate si vomit peste tot ce-am produs pe-aici!!!!
Refuz oglinda, asa ca doctorita decreteaza: "On y va!".
"Pousse!", zice, "Pousse fort!", eu ma adun si imping cit pot eu de tare, din burta, dar stiu sigur ca imping si din ochi, ca simt ca o sa-mi pop-out daca nu ma opresc cu impinsul!
Toata camera, mai putin eu, numara pina la 10, in fine, pot sa ma opresc din impins, doctorita zice: "C'est bon, je vois sa tete". Si-l invita pe Florin sa vada. Si el se uita! Stop cadru, oameni buni, paralizez!!! Florin ala care nu avea nici urma de dorinta sa intre in camera de nastere???? Ca lesina si alte aberatii??? Vorbim de acelasi om??? N-am timp sa ma minunez prin viu grai, doctorita mai ordona o data: "Pousse, Simona", asa ca imi mai adun o data toate puterile, camera numara, un-deux-trois-quatre-cinq-six-sept-huit n-ajungem la 10 ca doctorita zice: "Voila, sa tete est sortie! Elle est brune, Simona!"
"Pousse, c'est rien, maintenant", zice iar, restul e mic si iese usor, cu capul pe canal e mai greu!, imi explica, asa ca eu imping moderat, (e 01:01, sa tot fie o jumatate de ora - 40 de minute, de cind am ajuns la spital ) aud o oracaiala fantastica si ma trezesc cu Miss Z pe burta si-mi trec TOATE durerile! Sters, inexistent, niciodata nu m-a durut nimic! Aceea e goala pusca, si sintem inca conectate. Tati, surprizele se tin lant, ii taie cordonul ombilical! Acelasi, cum spuneam, care n-ar fi intrat in camera de nastere... S-a ticnit de bucurie, pasamite!
Doctorita o ia, o studiaza, pe urma o cintaresc, o curata, o masoara, o evalueaza, ii pun o caciulita roz si-o infofolesc in niste scutece si mi-o pun inapoi pe piept... Florin ma saruta si-si sterge lacrimile!
Toata lumea ma felicita, ma simt ca o primadona, o ating delicat pe bebelusa, ma uit la ea si sint sigura ca seamana cu mine... Doctorita isi face de lucru in continuare pe la picioarele mele, "Am scos si placenta", zice, si il intreaba pe Florin daca vrea sa o vada. Florin si-a pierdut mintile complet, constat eu, se holbeaza cu interes la placenta si discuta tehnicalitati despre ce-i aia si la ce se uita, pe mine ma cam scutura mirarea, mai Florica, mama, sa mor ca ai luat-o razna! Placenta, voila de vezi, la ce se uita el!
Studiez gamalia de om, ea se uita la mine, eu la ea si ma lumineaza iubirea, as muri daca cineva mi-ar lua-o!
Nu mi-o ia nimeni si bebelina ridica capul si incepe sa "ciocaneasca" cu gurita pe unde apuca! "Oh, quel enfant! Elle cherche deja, elle te tete deja", se mira sincer doctorita si-mi dau seama ca da, micuta cauta sinul... Ma gindesc la Radu, cum mi l-au luat imediat dupa ce s-a nascut, cum o fi cautat si el in gol, ca nu era nimeni sa-l tina in brate... Ma intristez o clipa, apoi mi-l amintesc mare, destept, frumos si drag, asteptindu-si surioara cu sufletul la gura si sint fericita, o sa avem o viata minunata, asa, in patru... Surioara ma tapoteaza cu gurita, asa ca doctorita o ridica si ii duce gurita la sin, de care fetita se agata cu puterile ei mici, foarte mici. Si suge.
Restul ar merita povestit numai pentru cit de naucitor de frumos s-a purtat toata lumea cu noi, pentru rabdarea fiecareia dintre asistente, a fost si o romanca, din Sibiu fata, cu un R de Marseille teribil, pentru dotarile din spital si bucuria de a o avea pe bebelina linga mine, desi eram capiati de oboseala spre dimineata, amindoi, dar nu ne venea sa o lasam din brate. Pina la urma am pus-o in basinetul ei transparent si ne-am culcat, n-as fi pus-o dar era obligatoriu, nu era voie sa stau lungita cu ea in brate, nu cumva sa adorm si sa o scap...
Dimineata Florin a plecat in cautare de cartela telefonica, ca nu mi-am dat seama ca n-o s-o pot suna din spital pe Mama, a venit, am sunat-o, n-as fi lasat pe nimeni, pentru nimic in lume, sa o sune cu Marea Veste cum ca s-a nascut nepoata cu nume de bunica draga! Pe urma l-am sunat si pe Tata, amindoi s-au fisticit si s-au emotionat teribil, avantaj Tata, ca doua ore mai tirziu era cu nou-nouta-nepotica in brate, nu-si mai dadea rind cu Coolest Big Brother, Radu."Coolest big brother", CBB adica, a pupat-o usurel-usurel, a leganat-o si iar a pupat-o si mi-a soptit: "Mami, e cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea!"
Simonna