Si acum sa va zic de pisica si de ce tot povestesc despre ea.
Niciodata nu mi-au placut pisicile. Nu mi-au placut animalele in casa. Copil fiind am avut tot timpul pisici si cainni - astea erau obsesia lui soru-mea. Mirosul ala de pisica in casa imi staruie si acum in nas. Sculatul sa plimbi cainele mi se parea o corvoada imensa.
Nu mi-a placut sa mangai pisici si ma enerveaa cand se preling si se freaca pe la picioare.
Cred ca am mai zis asta undeva.
Am zis ca, hai trec peste sentimentele mele si ii fac hatarul Nashparliei.
As vrea ca in animaluul asta de acum sa nu investesc sentimental. Numai ca ma emotioneaza pe zi ce trece.
Dar...
- se tine dupa mine prin casa, orice as face si oriunde m-as duce
- oriunde stau se aseaza langa mine, isi baga capul in mine si incepe sa toarca. daca nu ii permit sa-mi stea in brate sta la picioare.
- imi linge degetele de la picioare si palmele.
- daca ii zic nu, apai nu ramane.
- o ia fii-mea sa doarma cu ea si ea fuge si vine la mine.
- cand doarme cu mine nu misca, nu deranjeaza. La pranz daca ma scol, ea sta acolo langa mine. Nu mananca, nu face pipi.
- azi dimineata am iesit dupa cumparaturi si m-a asteptat in fata usii.
A pus ochii pe mine si ma bombardeaza cu o afectiune teribila pe care as vrea sa o resping din cauza Silviei care deja bazaie ca ma iubeste mai mult.
Adica stiam ca rasa asta e afectuoasa si are cumva temperament de caine dar nu imi doeam sa fiu eu obiectul.