Simptomele/manifestarile luate separat si doar "pe povesti' nu sunt relevante. Ceva anume atrage atentia si cum sora nu e specialist, intr-un mod sau altul, cat mai delicat, e bine sa sugereze parintilor sa verifice. Cred ca toti s-ar bucura sa fie un copil ok si doar un pic "altfel". Daca parintii refuza sa vada realitatea, sa caute un sfat la specialisti... e trist.
Papanas, iti dau dreptate referitor la reactiile copilului. Matei al meu (pe care il cunosti, cu rezultate bune atat la scoala cat si sportive - asta nu ca sa ma laud ci ca sa intelegeti contextul) este un copil "normal" care inca merge pe varfuri, care a aliniat cratite si capace, care inca se joaca cu lego la aproape 12 ani, care se retragea in camera lui de cate ori era frustrat si pe care directoarea de la gradinita a zis ca-l exmatriculeaza dupa prima luna de gradinita, la 3 ani. Eu am fost la psiholog. Pe aceasta baza am luptat cu sistemul standard de invatamant. De fapt asta mi-a zis si psihologul - nu am copilul care sa se incadreze in turma iar sistemul clasic se bazeaza pe turma. Dar inainte de toate am verificat si am fost la psiholog. O parere de specialitate e importanta in aceasta faza. Functie de asta parintii pot hotara ce fac mai departe.