111 raspunsuri la acest subiect

[mihaela77O]

Am vrut sa stau deoparte...vb strict din postura de parinte de copil cu autism...
Din prima postare,e clar ca pustiul are autism!
Tu,ca mama,care iti vezi copilul in fiecare zi,clar nu-ti dai seama de anumite probleme sau nu vrei sa le vezi,in speranta ca ti se pare!
Dau timpul inapoi,si-mi aduc aminte,ca atunci cand am spus celor de langa mine ca M,are autism,toti au inceput sa spuna...stii,noi am vazut,am vrut sa-ti spunem...bla bla.. si am pierdut timp pretios pana am deschis ochii,timp in care am fi putut face lucruri pt M...da,autismul este o conditie pe viata,dar cu cat se incepe recuperarea mai devreme,cu atat mai bine pt copil
Pe de alta parte,Qiaobing,oricat te-ai stradui tu sa le deschizi mintea parintilor,daca ei nu vor sa accepte,nu vor accepta!
Cat despre parinti,cititi,culti,cu scoli,la noi in oras,exista o fam in care unul e medic,unul avocat...nu vor sa accepte nici in ruptul capului nu vor sa accepte/inteleaga ca copilul lor are autism,merg pe premisa ca totul va fi bine...nu concep,ca dintr-un medic si un avocat,sa iasa un copil cu asa probleme
Qiaobing,incearca cu calm si diplomatie sa discuti cu ei,in nici un caz sa nu le spui ca ai vb cu un specialist...spune-le parerea ta,si spera ca pt binele copilului sa accepte sa i se faca o evaluare complexa si de calitate copilului!
Multa bafta!

[viviana]

Mihaela770, eu nu m-as hazarda sa pun atat de categoric un astfel de diagnostic, din niste observatii facute la mana a doua.

[lavi02]

Exista si varianta in care parintii au fost cu copilul la specialist, poate are un diagnostic, poate urmeaza un tratament sau terapie, dar parintii pur si simplu nu vor sa discute problema asta cu nimeni, nu vor sa spuna la nimeni.

Exista oameni care nu-si spun astfel de probleme nici parintilor/fratilor/prietenilor celor mai apropiati.

De exemplu am si eu o prietena casatorita de multi ani, fara copii, imi spunea ca sora ei e gravida din nou, mie imi statea pe limba sa o intreb: dar voi nu faceti un copil? Dar pana la urma am evitat sa ating subiectul pentru ca ma gandesc ca poate au probleme si nu reusesc sa aiba dar nu vor sa povesteasca despre asta si atunci mai bine tac. Poate nu-si doresc inca si atunci poate era haios sa discutam argumente pro si contra dar o las sa deschida ea discutia.

Sunt unele subiecte sensibile pe care e mai bine sa nu le atingi.

Editat de lavi02, 21 septembrie 2014 - 21:33 .

[mihaela77O]

Viviana,repet,vb strict din postura mea de mama cu copil cu autism,care culmea prezenta aceleasi simptome!
Crede-ma,imi doresc ca Qiaobing sa se insele!
Bine,sper sa nu le spuna parintilor,ca are autism,ci ca doar suspecteaza ca e csva in neregula cu copilul!

[mihaela77O]

Am recitit postarea cu descrierea copilului,am zis sa nu-mi fi scapat ceva...repet,parca il vad pe M al meu...lipsa contactului vizual,nu raspunde la nume,stereotipii ca alineatul sticlelor,invartitul rotilor,fluturatul mainilor...e autism!

Viviana,tu te referi la faptul daca copilul a fost observat/urmarit corect ds matusa?(ca deja,asta e altceva,dar daca asta e realitatea,asta e aùtism)

[papanash]

Mihaela, tu stii de ce Adi al meu e Adi? Fiindca n-a raspuns la numele de Andrei, si dupa ce-a inceput sa silabiseasca isi punea mainile pe piept si tipa "ADI ! ADI!"Ne-am prins ca asa voia sa-i spunem si de-atunci toata lumea ii zice Adi, inclusive la scoala.
Am trecut si prin perioada cu mers pe varfuri, e ceva foarte obisnuit la copii. Am trecut si prin perioada cu pocnit din degete, ii placea ca produce zgomot, ne distram. Despre aliniat sticle....ce sa mai zic, aveam trenulete prin sufragerie cu sticlele de apa plata.
Rotile masinilor ? Moaaama, fascinante! Statea ( si mai sta si-acum, cu lego) pe mocheta si cate-o ora sa le studieze...
Pe mine a indraznit cineva din familie sa ma "anunte" , chiar de 2 ori ca ceva e in neregula cu el.
1 data cand a primit vizita unui baietel necunoscut lui, mai mic cu aproape 1 an. L-a luat in camera lui sa se joace si a iesit tipand ca sa nu-l mai primim niciodata. Fara alte explicatii. Am aplanat un pic , oricum venise pt a aduce ceva. Dupa ce-au plecat, mi-a spus ( intre 4 ochi, ca asa se discuta problemele ) ca odata intrat in camera lui baietelul I-a zis " ce pat de cacat, ce scaun de cacat, etc. ( scuze...). Piciul musafir vorbea si el probabil, cum auzise in jur, ce sa cred ?
ei, ruda asta a mea, era de fata la faza si I s-a lungit fata....."vai, nu stie sa socializeze, are probleme de socializare, e grav, mergi la un medic ....

a 2-a oara, aceeasi persoana "din familie", I-a adus o jucarie frumos ambalata, pe care si-o dorea. A conditionat cadoul de un pipic. N-a vrut s-o pupe, fiindca nu pupa pe nimeni in afara de mine, taica-su si mai nou, invatatoarea. I-a zis ca nu mai vrea jucaria, asta a insistat, I-a laudat jucaria, ca e asa, pe dincolo, e aia de la desene, si I-a zis ca o lasa in camera sa o vada si daca o vrea, e a lui daca vine sa o pupe. Copilul a dat roata jucariei ( noi eram la o cafea), a desfacut cadoul, si auzim niste trosnete din camera. Ne-am dus imediat la el, lovea jucaria cu un ciocan ( de plastic) si plangea rau. A lovit-o de nervi, frustrare. El l-am inteles perfect, asta se uita uluita la el, cum strica frumusete de cadou. Nu intelegea ce idioata a fost, sa puna conditii unui copil de 3 ani . Bineinteles, iar a amintit despre mersul la medic. Persoana este istorie pentru noi.
Copilul meu are aproape 7 ani, e cunoscut de multi useri de-aici, e nici mai destept nici mai prost decat altii, este respectat de mine si de cei din jur si l-am invatat sa se aprecieze, sa nu faca absolut nimic disconfortabil lui, sa-mi spuna absolut tot ce I se intampla, rau sau bine, sa fie precaut cu oricine vine in contact, sa-si controleze spatial personal de-asa natura cat sa-i fie lui bine.
Iata de ce spun ca sunt multe observatii ce pot fi interpretate eronat. Aceste "simptome" le-am intalnit la mai toti copilasii pe care-I cunosc, fiindca de cand sunt mama am petrecut timpul liber aproape numai in compania copiilor. Toti au toane, frustrari, temeri, repulsii. Diferenta este de abordare. Ca nu-s robotei, sunt oameni in devenire. Si-ar fi bine sa nu le punem multe limite, diagnostice si stigmate. Nu intotdeauna e de bine sa fi in turma, ba din contra !

[viviana]

Am recitit postarea cu descrierea copilului,am zis sa nu-mi fi scapat ceva...repet,parca il vad pe M al meu...lipsa contactului vizual,nu raspunde la nume,stereotipii ca alineatul sticlelor,invartitul rotilor,fluturatul mainilor...e autism!

Viviana,tu te referi la faptul daca copilul a fost observat/urmarit corect ds matusa?(ca deja,asta e altceva,dar daca asta e realitatea,asta e aùtism)

Mihaela770, nu vreau sa supar pe nimeni, dar indiferent cine a urmarit copilul mi se pare lipsit de etica sa vina cineva pe internet si numai din niste descrieri, fara a intra in fondul problemei, sa puna un asemenea diagnostic.  Si atat de categoric.

 

Cu alte cuvinte eu in locul tau as sterge afirmatia categorica despre autism, m-as multumi doar cu descrierea comportamentului propriului copil si eventual cu un sfat ce are ca tinta intrebarea din titlul subiectului.

 

Nu suntem medici, nu putem pune diagnostice. Nu avem dreptul sa bulversam o persoana care deja e nelinistita.

[marius]

[... ] fiindca de cand sunt mama am petrecut timpul liber aproape numai in compania copiilor. Toti au toane, frustrari, temeri, repulsii. Diferenta este de abordare. Ca nu-s robotei, sunt oameni in devenire. Si-ar fi bine sa nu le punem multe limite, diagnostice si stigmate. Nu intotdeauna e de bine sa fii in turma, ba din contra !

 

Stiu ce am sa fac cu aceasta parte din mesaj.

[andacos]

Cu alte cuvinte eu in locul tau as sterge afirmatia categorica despre autism, m-as multumi doar cu descrierea comportamentului propriului copil si eventual cu un sfat ce are ca tinta intrebarea din titlul subiectului.

 

 

Sustin cele spuse de viviana.

[Rufus]

Nu cred ca-s multe lucruri ramase de spus dupa o asa dezbatere.

Eu nu pot spune decat ca-s multumit ca n-am rude care sa disece, interpreteze vorbele mele altfel decat le spun.

Ma mira sfaturile celor care spun sa stai pe bara si sa-ti vezi de treaba, si ma gandesc daca sora mea observa ceva la vreun copil de-al meu cum ar fi fost sa-si tina gura, ca nu era copilul ei si deci nu avea de ce sa se amestece.

E drept ca parintelui nu-i pica bine absolut nimic ce ar fi nefavorabil copilului si tot drept este ca sa-l bati pe parinte la cap cu problemele deja semnalate, fara tact, dar nu, n-as fi vrut sa-si tina sora mea gura. Si ce daca mergea la specialist sa vorbeasca despre copilul meu? Poate imi lua un val de pe ochi...

Sau poate spun asta pentru ca sora mea era persoana cea mai de incredere pe lumea asta si, de altfel, mi-a spus de-a lungul timpului, destule lucruri despre copiii mei, asa cum le vedea ea, ca-mi convenea sau nu. Si chiar fara sa aiba copii, stiam sigur de ce imi spune: pentru ca tine la noi.