111 raspunsuri la acest subiect

[eumada]

Nu te baga.Ocupa-te de tine sa-ti realizezi tu visul de a fi mama. Lasa-i nu ai nici un drept....de unde stii ca ai dreptate?eu cred ca dorinta ta de a avea copii se transforma in altceva.

[BlackCat4evR]

Nu te baga.Ocupa-te de tine sa-ti realizezi tu visul de a fi mama. Lasa-i nu ai nici un drept....de unde stii ca ai dreptate?eu cred ca dorinta ta de a avea copii se transforma in altceva.

 

Dar daca are dreptate? Daca nepotelul ei chiar are o problema si ea a tacut, "ca nu era treaba ei"? 

 

Eu sunt un pic impartita la subiectul asta. Nu cred ca e vorba neaparat de a avea dreptate, ci de a ridica o problema. De a invita la relfectie. Un evaluare la un specialist nu e un capat de tara. O faci, in principiu, si sanatos fiind, preventiv, nu? 

Exista, totusi, niste repere de crestere pe care, indiferent de "ritmul lor", TOTI copiii ajunsi la o anumita varsta trebuie sa le respecte. Un numar minim de cuvinte vorbite. Niste abilitati fizice. Niste abilitati de socializare. Indiferent de metodele de parenting, reperele astea sunt atinse de TOTI copiii de o anumita varsta. Cea mai mare majoritate le depasesc cu mult, mai ales pe anumite domenii. Un specialist poate spune daca baietelul e doar rasfatat sau are o problema, pentru depasirea careia are nevoie de sprijinul parintilor lui. Nu vad nimic rau in a recomanda o evaluare generala a copilului. 

 

Si da, dupa aceea gata. Parintii au semnalul de alarma tras, responsabilitatea e in totalitate a lor. 

[marius]

Dar doar atat. Poti sa iti spui opinia daca ti se cere si aceea de a consulta un specialist nu de a spune ca are copilul ceva ca face sau nu face aia sau cealalta ca asa si pe dincolo mai ales ca nu esti in domeniu deci..... Spui o singura data. Cu eleganta si tact. Insa aici vad altceva. Am experienta unei matusi care le stia pe toate si se baga in viata altora si incerca sa-si impuna parerea care fie vorba intre noi era total neavenita si meteahna asta o cunosc. 

Ok ai intentii bune, ai un sentiment anume spui discret in mod impersonal si o singura data. Nu de doua nu de noua ori, nu merg cu socrul soacra purcelul si catelul ca sa bagi fitile pentru ca asa consideri tu. Normal ca cineva o sa va dea afara pe usa si o sa va spuna sa mai veniti cand veti fi chemati.

[QiaoBing]

eumada tocmai pentru a nu o da cu bata in balta am discutat cu un specialist in acest domeniu. Autismul are multe forme, chiar daca nu se va confirma diagnosticul si e doar o intarziere a copilului, tehnicile din analiza comportamentala aplicata (ABA) de stimulare a limbajului si a comunicarii (de ex) nu au ce rau sa faca, mai ales in conditiile in care primii terapeuti sunt parintii. 

Dorinta mea de a fi mama nu e o disperare, nu am fost niciodata genul care se duce la carucioarele cu copii din parc sa ii giugiuleasca, daca la asta te-ai gandit. Daca imi sta in putere sa ajut pe cineva in suferinta o fac, indiferent daca e om sau animal. 

[QiaoBing]

marius nici o sansa sa ajung ca acea matura Cu cumnata schimb rar cateva mailuri. Nici sotul nu e genul care se converseaza cu sora lui zilnic numai ca sa vada "ce mai fac", vorbesc maxim o data pe luna si asta numai daca au ceva important de discutat.

Si nu din cauza ca exista vreo "asperitate" intre noi, asta ne e firea.

Vizitele sunt de regula de ocazii festive sau cu scop - de ex acum am fost ca sa o aducem pe mama lui acasa si am stat cam 1 ora. Din cazua asta incerc sa gasesc calea cea mai buna de abordare a problemei. Daca am fi fost mai apropiati, am fi discutat frecvent pe diverse teme, inclusiv despre copil, as fi avut si contextul si mi-as fi permis sa imi dau cu parerea.

Ideea cu scos leucoplastul in gasca si aratat buba a pierdut teren. 

[eumada]

TOCMAI PENTRU CA nu va vedeti des si nu cunosti copilul nu trebuie sa vezi ce nu e.

[papanash]

Parerea mea este ca ai tras destule "semnale". Nu te mai amesteca nici cu aluzii macar.

Eu daca as fi in situatia cumnatei tale, nu te-as mai chema/primi in vizita, esti deranjanta.

. Daca a ramas insarcinata cu FIV este suficient de informata dpdv medical, nu-i o neica-nimeni careia trebuie sa i se explice care-i normalitatea . Poate a si luat legatura cu medici, poate nu vrea sa stie nimeni, poate copilul e ok si in scurtul timp in care tu l-ai vazut a fost intr-o anumita faza, pe care unii copii o au.

[mariuta]

CUm adica nu e treaba ei?  Este dreptul copilului de  a primi ajutorul de care are nevoie!

 

A actiona pana in varsta de 3 ani, maxim 5 e de importanta capitala in dezvoltare, atunci cand exista semnele descrise. O sansa ar fi gradinita, unde varand-nevrand copilul progeseaza sau eventual se semnaleaza ca are probleme. Insistat pe nevoia de socializare, de invatare prin joaca de la alti copii si poate parintii sunt convinsi eventual sustinuti material pentru gradinita.

[andacos]

CUm adica nu e treaba ei?  Este dreptul copilului de  a primi ajutorul de care are nevoie!

 

 

Si eu vad la fel...aici nu e vorba de a te baga ,asa cum nu e vorba de a ascunde sub pres un adevar.

 

Eu personal nu inteleg acest tip de atitudine,de a nu semnala ceva ,de anu interveni,doar pentru ca un X sau Y,cinsidera "ca te bagi".

 

Exista niste limite oricum...trecerea lor este deja amestec,pina acolo...puteti s-o incadrati la spirit civic.

[Qarina]

eu cred ca deja demersul e deplasat daca ai inceput sa vorbesti cu terti despre situatia copilului.

 

da, poate ai intentii bune, dar din nou, familia lor, copilul lor, alegerile lor.

 

dupa principiul asta, oricine crede ca trebuie sa intervina fiindca stie mai bine, cam unde ar ramane limitele drepturilor parintelui de drept? 

 

interventia asta rapida, pana la max 5 ani, e destul de vehiculata. dar teoria e atat de recenta, incat logica te indeamna sa-ti pui intrebarea: s-a verificat ca intr-adevar merge? nu cred ca exista timp suficient pentru a valida teoria.

 

si inca ceva: te-ai gandit ca parintii aceia pur si simplu isi accepta copilul asa cum e el? stii care e rata copiiilor care stau cu orele in terapie, cu efort maxim si rezultate minime?

 

ai spus o data ce crezi. daca ai gasit calea sa o spui cu eleganta si tact - fara sa trimiti parintii la specialist, ci doar sa-i inviti la reflectie, sau sa le recomanzi o sursa bna de informatii, o carte, un link, ai facut ce trebuia.

 

mai mult sa faci, te bagi unde nu trebuie. Binevoitorii insistenti fac mai mult rau fiindca doar intaresc reactia de negare a parintelui, de multe ori. 

 

e chiar o actiune dificila, sa dai cuiva o tema de gandire fara sa intri cu bocancii in viata lui.