19 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

Eu sincer cred ca povestile astea televizate sunt inflorrite si scenografiate pentru cresterea audientei

[linasobolina]

Din păcate nu e nimic inflorit, la tv....

vezi topicul cu desfierea, așa ca o explicatie

 

In cazul meu, a plecat, a văzut si iar a plecat, si acum e aiurea prin lume, nici la noi, nici la ei,nici cu copilul ei, pacat

insa am fost si noi părinți, am fost fericita am crescut cu drag un copil si apoi altul, asta e! 

 

Cred ca e ca inpovestea gainii mele cu bobocii de rata, nu au găsit limbajul comun, deși de nevoie se folosesc bobocii si de adoptiva :)  ( povestea unei altfel de adoptii)

[andaghe]

Din păcate nu e nimic inflorit, la tv.... vezi topicul cu desfierea, așa ca o explicatie In cazul meu, a plecat, a văzut si iar a plecat, si acum e aiurea prin lume, nici la noi, nici la ei,nici cu copilul ei, pacat insa am fost si noi părinți, am fost fericita am crescut cu drag un copil si apoi altul, asta e! Cred ca e ca inpovestea gainii mele cu bobocii de rata, nu au găsit limbajul comun, deși de nevoie se folosesc bobocii si de adoptiva :) ( povestea unei altfel de adoptii)

 

Nu te contrazic, dar sper in sinea mea sa am dreptate si realitatea sa fie mai buna decat atat :)

Am citit subiectele mentionate de tine si ma bucur sa te pot saluta, chiar virtual, esti un om grozav!

[anil]

Din păcate nu e nimic inflorit, la tv....

vezi topicul cu desfierea, așa ca o explicatie

 

In cazul meu, a plecat, a văzut si iar a plecat, si acum e aiurea prin lume, nici la noi, nici la ei,nici cu copilul ei, pacat

insa am fost si noi părinți, am fost fericita am crescut cu drag un copil si apoi altul, asta e! 

 

Cred ca e ca inpovestea gainii mele cu bobocii de rata, nu au găsit limbajul comun, deși de nevoie se folosesc bobocii si de adoptiva :)  ( povestea unei altfel de adoptii)

 

Nici eu nu cred ca este neaparat inflorit, astfel de povesti exista.

 

Exista o perioada in viata omului in care se defineste sinele, aceea fiind chiar adolescenta. Pentru copiii adoptati este mai dificil pentru ca ei nu se pot identifica din punct de vedere genetic cu familia adoptiva. Ei vor sa stie cum arata parintii lor biologici, se intreaba care le sunt radacinile si vor sa descopere. Au multe intrebari fara raspuns si incearca sa isi croiasca drumul prin viata.

 

Legatura dintre copil si parintii biologici exista, chiar daca este la nivel inconstient, chiar daca unii o neaga. La fel cum exista si legatura ce s-a creat cu parintii adoptivi. Noi, ca parinti adoptivi, trebuie sa ii acceptam cu tot trecutul lor, iar aceasta legatura este parte a trecutului. De aceea daca nu le acordam sprijinul necesar sa isi caute parintii biologici (daca la un moment dat vor dori acest lucru) practic nu le acceptam trecutul. 

 

In ceea ce priveste copiii care par sa nu isi fi gasit locul vreodata, sunt oameni chinuiti, povestea lor de viata a fost prea dura pentru ei, iar salvarea a venit probabil prea tarziu, atunci cand raul produs a devenit ireversibil.

[oana_s]

Probabil copiii parasiti in orfelinate (cel putin alea de pe vremuri) si care au trait mult timp in State, idealizeaza cumva familia biologica, tara de origine etc.. Isi imagineaza, cred, revederi induiosatoare, cu mame si tati cerandu-si iertare si ei (copiii) revenind in sanul familiei si tot happy-end-ul ce urmeaza.

 

Din pacate (cel putin din ce am mai vazut pe la TV), induiosatoare pt. mine este doar naivitatea acestor tineri...

 

Si nu, nu cred in chemarea sangelui, am propria mea poveste vis-a-vis de asta si nu cred in legaturile de sange care transcend orice ;)

Editat de oana_s, 12 iunie 2015 - 09:30 .

[alessandra14]

eu nu cred DELOC in asa zisele legaturi de sange. sunt niste lucruri inventate! niste aberatii! iubesti locul si persoanele unde esti fericit! asta e esenta din punctul meu de vedere! nici o legatura de sange nu ma poate face sa iubesc pe cineva. DA! sa-mi fie mila ptr. ca cunosc acele persoane de ceva vreme - da. dar de la mila la iubire e cale lungaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[anil]

Eu prin legatura nu inteleg neaparat iubire. Poate fi orice: iubire, ura, etc. Eu cred ca este imposibil pentru copiii adoptati sa nu se gandeasca intr-o forma sau alta la cei care le-au dat viata. Este un mister in viata lor pe care unii vor sa il dezlege, este o curiozitate, isi cauta radacinile. 

 Povestea pe care ei o tes in jurul parintilor biologici e rodul imaginatiei lor si probabil multi dintre ei vor sa o confirme. Ca vor gasi cu totul altceva decat si-au imaginat, da, este posibil, si aici este rolul nostru ca parinti adoptivi sa ii pregatim. 

Consider ca ar fi egoist din partea mea sa ii neg copilului dreptul de a-si cauta parintii biologici, daca va vrea sa ii caute ii va cauta oricum cu sau fara sprijinul meu, asa ca prefer sa o faca cu sprijinul meu.

[Rufus]

Eu cred in legaturile astea. Indiferent cum s-or numi.

Anul trecut scriam aici ca fata mea doreste sa-si intalneasca mama.

Ei bine, a facut ce-a facut si a gasit-o. Au vorbit si s-au intalnit. Am insotit-o si eu...

Ma bucur pentru ea. Nu stiu ce va iesi din asta, insa pentru fata mea este un capitol incheiat. Incepe unul nou, pe care va putea sa-l gestioneze singura.

[andaghe]

Astazi m-am intalnit pe strada cu unul dintre doi frati gemeni pe care i-am cunoscut demult, institutionalizati.... unul dintre ei a plecat acasa, la familie, pentru ca asa a vrut el ( desi fusesera luati de acolo sin anumite motive neplacute),iar celalat, a preferat sa ramana, si acum e la liceu.... Cred, in situatia lor, ca legăturile de sange se manifesta mai puternic atunci cand nu ai ce pune in loc.... cel care a ales sa ramana si-a definit mai clar scopul in viata si a fost mai ambitios ( mai tenace, ca tot este un subiect despre asta)....

Edit: cel din familie a renuntat la scoala. ...

Editat de andaghe, 15 iunie 2015 - 13:34 .

[alessandra14]

pana la urma nu cred ca are legatura cu sange, cu apa, sau mai stiu eu ce. fiecare dintre noi TREBUIE sa stim adevarul despre noi, de unde suntem, cum am aparut pe lume, de ce am fost abandonati s.a.

vad la tv cazuri de copii romani care au fost adoptati de americani. vin dupa 20 de ani...ii vad pe amaratii de romani care i-au lasat din cauza saraciei, le multumesc ca asa au avut o viata fara griji si pleaca mai departe. eventual ce simt fata de cei de-aici? biologicii? cred ca....multa mila!!!!

si pleaca de-aici multumiti si fericit ca DD le-a dat sansa vietii minunate pe care o au acum. cu toate astea.....trebuia sa stie de unde provin. e normal, e firesc. fara nici o legatura cu sangele, are legatura cu IDENTIATEA persoanei.

 

asa ca noi, actuali sau parinti de copii adorati - nu cred ca trebuie sa ne facem vreo grija. DAR trebuie totusi sa-i ajutam sa-si intregeasca imaginea despre ei, despre propria identitate.

pupici la toate fetele

Editat de alessandra14, 30 iunie 2015 - 20:57 .