24 raspunsuri la acest subiect

[mami_stefi]

Buna tuturor!
Vreau sa va cer un sfat in numele unei prietene,mamica a doi copilasi. Unul cate face 3 ani in ianuarie si altul de 7 luni.
L-a inscris pe cel mare la gradi,ca sa nu piarda un an,plus ca l-ar ajuta sa isi dezvolte vocabularul pentru ca nu prea vorbeste,ar petrece timp intre copii,ceea ce lui ii place.
Dar e foarte ingrijorata ca plange tot timpul,cum se apropie de gradi plange si spune "Nu copii!".
Se gandea sa nu il mai duca o perioada,dar doamna educatoare a sfatuit-o sa il lase deoarece la fel va face si daca il duce mai incolo.
Voi ce parere aveti? Cum ati trecut peste plansul de la inceput de gradi?
Asteptam raspunsurile voastre!

[redactor]

100% as sfatui-o sa isi dea copilul la gradinita.

De citit si: Efectul gradinitei si cresei asupra copilului

 

sa ne spui ce decizie a luat.

[BlackCat4evR]

Pai atitudinea ei e foarte importanta. Trebuie sa para optimista, incantata, nerabdatoare sa afle ce minunatii au mai facut la gradi ei, copiii, sa nu-si arate ingrijorarile, sa fie ferma la despartire, nu sa lungeasca agonia copilului, sa evite expimari de genul: "O sa-mi fie dor de tine" pentru ca accentueaza impresia de lipsa, de pierdere, sa prefere in schimb un simplu: "Te iubesc!" care spune acelasi lucru, dar intr-un mod optimist. Sa evite sa ramana la gradi, in vazul copilului, sub nici un pretext. Daca trebuie sa vorbeasca cu educatoarea, sa o roage sa iasa putin din incaperea unde stau copiii. 

Atitudinea ei trebuie sa fie ferma, nu de negociere, indiferent cat de mult o doare plansul celui mic. Pentru cel mic e probabil greu pentru ca stie ca mama ramane acasa cu bebelusul, si nu-i pica bine, dar daca mama insista pe ideea ca el e acum "baiat mare", si ca merge la gradi, ceea ce bebe nu "poate inca sa faca", ca se poate juca cu copiii cu masinute / cuburi / leapsa etc." ceea ce "bebe nu poate sa faca inca...."  il poate stimula sa fie mai increzator.

E posibil ca la gradi (sau inainte, prin parc sau ceva) sa fi avut o experienta neplacuta cu un copil. In cazul asta pot fi utile chestii ca: "Distractie placuta cu prietenii tai!" "O sa va distrati minunat azi, copiii, abia astept sa-mi povestesti ce minunatii ati facut impreuna azi!". Si aflat motivul. Ce nu ii place la copii. Care copii. De ce? Dar nu ca un interogatoriu, ci ca parte a unui ritual in care, dupa ce se regasesc acasa, toti membri familiei povestesc ce au facut in ziua respectiva. Asta o sa intareasca si ideea ca el a facut niste chestii grozave, ca are ce povesti, pe cand bebe nu are.

 

Ideea e ca atitudinea mamei face diferenta! Optimismul, increderea si bucuria trebuie sa fie ceea ce exprima in momentul despartirii.

Noi asa am facut. (Dar nu mi-a fost usor, cand plangea, lacrimile ei imi ardeau sufletul! Peste zi turbam de dorul ei, dar mai mult de "te iubesc" nu i-am spus la despartire. Am gasit apoi metoda cu pietrele, dimineata ne oferim una alteia cate o piatra (intr-o zi o sa ne facem casa din toate pietrele noastre) si o pastram in buzunar. Eu o pipai pe-a mea mai mereu.) Mica mea merge de mai bine de un an (acum are aproape 3), si a plans o saptamana. Isi mai aminteste ca trebuie plans cand apare un copil nou, tipator, dar o face din imitatie, nu din convingere, si se linisteste repede.

Editat de BlackCat4evR, 18 septembrie 2014 - 11:21 .

[Liju]

Categoric sa-l lase in continuare la gradi. Copilul, mai ales ca-i mai mititel (inteleg ca nu a facut inca 3 ani) si este obisnuit , poate cu mama, o sa se obisnuiasca putin mai greu cu gradinita si despartirea de mama. Dar o s-o faca la un moment dat, important e ca parintele sa nu renunte, fiindca e suficient o data sa-i faca pe plac copilului si sa-l opreasca acasa  sau sa-l ia inapoi de la gradi si acesta ii va simti slabiciunea si va fi si mai greu sa-l reintegreze. Sunt copii care plang la inceputul gradinitei, plang si dupa vacante cand se reintorc in gradinita sau plang la inceput de saptamana, dupa 2 zile de stat acasa. E normal.

Putere parintilor, si incredere in cadrele didactice care stiu ce au de facut  in astfel de situatii.

Mamica trebuie sa vorbeasca cu, copilul si sa-i spuna cat de frumos va fi la gradi, ca-si va face prieteni noi de joaca, ca se va juca cu jucarii noi, ca il va astepta acolo o gramada de surprize de care nu va avea parte daca va sta acasa cu mami.

Desi va fi greu la inceput, parintele sa nu renunte le decizie.

[roxanaz]

la cele spuse mai sus as adauga ca extrem de multi copii plang la gradinita, in primele zile, luni, chiar in primul an. si nu cred ca mai mult de 2% mai plang in ultimul an.

deci da, e de mers la gradinita

[Rufus]

Chiar am un coleg care si-a dus copila acum la gradi. Imi spunea ca, in afara de o fetita, toti copiii din grupa ei plang pe rupte. Si toti parintii se intreaba ce-o avea fata care nu plange, ba chiar se amuza...

Deci: la gradi, fara discutie. E un pic micutz, e normal ca jalea sa fie mai mare...dar trece si da, asa va face si peste un an daca nu se duce acum, cel putin pentru inceput.

[mami_stefi]

Va multumesc frumos!
Abia astept sa o intalnesc aa ii arat mesajele voastre!
Si eu i-am tot spus ca normal sa planga,e un mediu nou pentrul el,figuri noi. El nu a mai stat cu nimeni in afara de familie si poate si asta il sperie.
Mamica tot repeta ca ii e teama sa nu il traumatizeze,sa nu dezvolte o respingere fata de gradi/scoala.
Va multumesc si va tin la curent despre cum evolueaza lucrurile.
O zi frumoasa!

[BlackCat4evR]

Va multumesc frumos!
Abia astept sa o intalnesc aa ii arat mesajele voastre!
Si eu i-am tot spus ca normal sa planga,e un mediu nou pentrul el,figuri noi. El nu a mai stat cu nimeni in afara de familie si poate si asta il sperie.
Mamica tot repeta ca ii e teama sa nu il traumatizeze,sa nu dezvolte o respingere fata de gradi/scoala.
Va multumesc si va tin la curent despre cum evolueaza lucrurile.
O zi frumoasa!

 

Acolo trebuie lucrat. Mama are ambiguitati in dorinte. Starea ei se transmite copilului, inevitabil. El poate simti tensiunea parintelui chiar si daca e foarte subtila. Si atunci, nestiind bine care este cauza, proiecteaza tot felul de scenarii asupra "gradinitei" sau a "copiilor".

Probabil ea zice ca daca tot sta acasa cu mezinul, de ce sa-l "chinuie" pe cel mare cu mersul la gradi, daca el nu vrea. Dar odata ce CIC-ul se va fi incheiat, disponibilitatea ei va deveni practic zero, si atunci ar fi bine ca baiatul sa fie familiarizat cu gradi ca parte din rutina zilnica.

Sunt multe aspecte benefice in mersul copilului la gradi, in primul rand pentru ca un copil trebuie indrumat spre independenta, iar gradinita asigura de foarte timpuriu mijloacele de a putea obtine independenta. E bine si pentru increderea de sine a copilului si pentru increderea mamei in capacitatile copilului. Daca mama nu e casnica, oricum va aparea o separare intre cei doi mai devreme sau mai tarziu, si va fi nevoita candva sa mearga la job, va fi presata de timp si program, in mod cert nu va avea capacitatea de a oferi copilului optimismul de care el are nevoie in momentul despartirii.

Apoi, e mult mai greu sa rupi din cadrul familial un copil mai marisor si sa-i ceri sa stie care sunt regulile de conduita in societate (gradinita este socializare pentru copii). Va fi mai greu sa se integreze intr-un mediu cu care el abia se familiarizeaza, in timp ce majoritatea celor de acolo "stiu mersul". Poate sa apara o retragere, o instrainare care sa devina problematice. 

E util si pentru mama sa aiba timp pentru mezin, care ii cere foarte multa atentie in perioada asta. 

Nu in ultimul rand dezvoltarea cognitiva explodeaza dupa ce copilul merge la gradi. 

Si sunt o gramada de alte motive pe care nu le-am mentionat.

Asa ca eu cred ca mama ar trebui sa-si rezolve ambivalenta, sa ia o hotarare si sa o respecte. Dar eu as inclina net balanta spre mers la gradi.

[CorinaDani]

fetita mea a intrat la gradi cand avea 3 ani si 3 luni. n-a plans nici macar o secunda, sau sa spuna ca nu-i mai place, ca vrea acasa sau mai stiu eu ce.

dar eu am procedat astfel : am discutat cu d-na directoare si cu educatoarea ca inainte de a semna contractul cu gradi (particulara) sa-mi permita sa aduc fetita 1-2 ore/zi, sa se familiarizeze cu gradinita, cu copiii si personalul, sa aiba impresia ca este intr-o vizita (mergea impreuna cu bunicii). o duceam in intervalul dintre masa de dimineata si cea de pranz, cand copilasii aveau diverse activitati sau se jucau in curte. pentru ca totul a decurs cum nu se poate mai bine, prima zi oficiala de gradinita a fost un real succes, fetita mea s-a comportat de parca era acolo de cand lumea. si asa a fost pe tot parcursul celor 3 ani de gradi.

singura "plangere" pe care a avut-o la inceput a fost cea legata de galagie, i se parea ca e prea multa galagie in clasa. ma rog, la o grup de 10-12 copilasi nu era cine stie ce harmalaie, dar clar era un mediu mult mai galagios/zgomotos decat cel cu care era ea obisnuita. pe parcurs s-a obisnuit si cu asta.

[irinapos]

Buna tuturor!
Vreau sa va cer un sfat in numele unei prietene,mamica a doi copilasi. Unul cate face 3 ani in ianuarie si altul de 7 luni.
L-a inscris pe cel mare la gradi,ca sa nu piarda un an,plus ca l-ar ajuta sa isi dezvolte vocabularul pentru ca nu prea vorbeste,ar petrece timp intre copii,ceea ce lui ii place.
Dar e foarte ingrijorata ca plange tot timpul,cum se apropie de gradi plange si spune "Nu copii!".
Se gandea sa nu il mai duca o perioada,dar doamna educatoare a sfatuit-o sa il lase deoarece la fel va face si daca il duce mai incolo.
Voi ce parere aveti? Cum ati trecut peste plansul de la inceput de gradi?
Asteptam raspunsurile voastre!

Personal si din experienta proprie as zice sa mai amane un an . La nici 3 ani e cam devreme . Daca vrea neaparat are optiunea - cresa .Am observat anul trecut la gradinita unde e  copilul meu ca cei care plangeau mult si aproape tot timpul anului ( apropo , plang si acum la grupa mijlocie ) sunt cei care au inceput gradinita la nici 3 ani . In plus regulamentele spun ( si nu degeaba ) ca gradinita se incepe la 3 ani . Copilul meu a inceput la 3 ani si 7 luni , nu a plans , s-a adaptat bine si nici nu a avut sentimentul de abandon ( si nu a fost la cresa , a stat cu o bona ) . In plus , la nici 3 ani si bolile inevitabile le fac mult mai virulent .(tot din observatii proprii ) .

Ioana

Editat de irinapos, 19 septembrie 2014 - 10:37 .