Sa va povestesc de azi...la ora 16 fix, cum au avertizat meteorologii, a inceput furtuna. Nu cu fulgere si tunete, ci cu vant puternic si ploaie. Vant in rafale de pana la 20-25 m/s. vapoarele si-au anulat cursele de seara si dimineata, nu stiu avioanele cum circula dar stiu ca astia nebunii zboara pe orice vreme. In tot cazul, e vant puternic si ploaie.
Silvia se pregatea sa mearga la calarie, cu o colega. Colega era cea care ar fi calarit, Silvia o insoteste si apoi colega o mai insoteste si ea miercuri pe Silvia. Se ajuta una pe alta, ca acolo e de tesalat calul, de curatat copitele, de inseuat si e cam greu pentru un copil de 11 ani sa faca asta singur.
Buuun. Ele cica merg cu biciletele, ca nu avea parinti disponibili colega. Eu imi cunosc odrasla si stiu ca nu merge la ea cu "nu mergi nicaieri ca e vant si ploaie!" si incerc sa o conving asa prin invaluire sa renunte. Ea imi spune ca e ok, ca nu e vant puternic, ca blabla. In final apare si barbatul, era ora la care plecam acasa si ma plang lui ca nu pot convinge fata si ca sunt ingrijorata. El normal de partea fetei, ca sa o las sa se convinga ca nu poate. Ca eu ma opun la ceva la ce vrea fata, eu ca sunt ingrijorata, ca e vant puternic, ca o poate tranti la pamant, ca se poate rasturna vreun copac...el ca "daaa si drobul de sare :)"...nah, cu cine sa ma inteleg. Zic ok fetei, dar cu un nod in gat. Pe la ora la care trebuiau sa fi ajuns, trimit sms sa intreb daca sunt ok, nu trec 5 minute ca aud usa casei. Silvia venise acasa! N-au mai plecat, a venit numai de la colega pe bicileta, uda toata, cu vantul in fata. A zis ca asa ceva...:)). Nah, m-am linistit. Mai trebuie sa ascult si de barbat si de copil uneori...:).