Eu zic ca ea nu-si facuse plinul de frustrare ...de aceea mai mergea inainte si mai spera. Cum o relatie perfecta nu exista si compromis exista in toate cuplurile, supravietuiesc in general cele care isi gasesc un echilibru intre compromis, placere si inertie. Echilibrul lor s-a stricat si el, mobiluzat de factori exteriori, a renuntat.
Faptul ca ea ne povesteste noua prin ce trece, nu este un semn de slabiciune, ci face parte din procesul de vindecare. E greu sa te trezesti parasit, sa dai din umeri dupa 10 ani si sa spui "oricum era doua trepte mai jos ca mine". E normal sa te intrebi de ce, de ce mie, de ce nu m-a mai vrut, de ce nu mi-a spus in fatza, de ce eu mai aveam loc pentru el si el nu pentru mine. Panseluta este un om normal mai mult, simte, sufera, analizeaza si trage concluzii cu inteligenta. Din asta invata ...sa se protejeze pe viitor, sa fie mai prudenta, sa nu se mai simta folosita, poate sa isi asculte mai mult ratiunea, intuitia ...ce ii cereti voi mi se pare o utopie, sa se ridice de jos, sa-si schimbe 10 ani de viata de cuplu in viata de single, sa se uite in spate si sa spuna, cu demnitate, FY !!!
Si ca am ajuns la demnitate .....Eu cred ca demnitatea nu are ce cauta intre doi oameni care se iubesc ...si nici macar dupa ce nu se mai iubesc. Demnitatea tine de imagine ...cui ii mai pasa de imagine in dragoste, cand iubesti, cand speri la un viitor cu omul ala ?
Editat de buflea, 23 septembrie 2014 - 18:49 .