211 raspunsuri la acest subiect

[Panseluta123]

Fania, eu neconditionat l-am iubit, daca nu era asa nu stateam atata amar de vreme langa el. Dar te apuca si nervii cand vezi ca tu tragi ca boul in jug ca sa castigi bani, el cam toata ziua era plecat de acasa, dar de castigat mai nimic... i-am explicat de zeci de ori - suntem un cuplu, nu conteaza cat castigi tu si cat castig eu, conteaza cat avem noi. Dar hai macar sa administram totul impreuna - nu, era prea neinteresant pentru el - nu stia niciodata ce bani sunt in casa, eu ii imparteam intre facturi, mancare, diverse si vacante. Nu avea rabdare niciodata sa facem asta impreuna. Dar cand voia ceva spunea - vreau! Acum e si mai rau, cand realizez ca el de fapt ascundea o parte din ce castiga de mine - inainte de a pleca mi-a cerut 10 lei sa ia oua, nu avea - si in 2 zile tu pleci la alta fara sa ai un leu in buzunar? Cine poate crede...

Nu faptul ca nu castiga era marul discordiei, ci atitudinea lui fata de toata povestea asta. In casa faceam eu 80% din treburi, aprovizionarea o faceam eu (el cheltuia prea mult)... Nu puteai sa nu vezi toate astea, iar dragostea mea nu a fost niciodata oarba!

 

Andacos, nu eram nefericita pentru ca, mai spunea o forumista pe aici - eu functionez bine intr-o relatie - nu singura. Tineam la el, cu toate pacatele lui, el era familia mea, impartisem atatea, credeam ca vom ramane intotdeauna impreuna, nu-mi mai trebuia altcineva. Si aveam o motivatie, ceva pentru care sa lupt. Ca m-am lasat uneori pe mine balta ca sa aiba el ce dorea, a fost greseala mea. Nici finantele nu erau nelimitate, din pacate, uneori aveam mai mult, alteori mai putin, insa pentru doi, la nivlelul asta, era greu...

[carlad]

Panseluta tu spui ca il iubeai si ca functionati bine dar din postarile tale reiese ca in afara de pasiunea pentru calatorii erati totusi foarte diferiti. Diferentele se atrag dar numai cu diferente e greu sa construiesti o relatie stabila. Ma intreb daca tu ai fi fericita cu cineva care castiga la nivelul tau si are in mare aceleasi principii ca ale tale: munceste cand e de munca, savureaza timpul liber si e o persoana independenta, stie singur ce are de facut. Esti intr-adevar o femeie puternica dar care incearca sa tina totul sub control. Iti lipseste el sau nu mai ai pe cine sa dadacesti? Poate folosesti timpul asta liber sa te dadacesti pe tine, sa descoperi ce-ti place tie cu adevarat, chestii care nu iti asigura un succes material dar fac bine la suflet. 

[Panseluta123]

Asta imi spunea si el... ca vreau sa tin tot sub control. Nu e adevarat, daca pot avea incredere ca pot lasa totul din mana fara ca peste x timp sa ma trezesc cu nu stiu ce belele pe cap, sunt cea mai fericita! M-am saturat de control, sa iau numai eu decizii... dar daca il lasam pe el sa le ia si iesea prost, eu trebuia sa dreg lucrurile!

Imi lipseste el... mai bine zis ce imi imaginam eu despre el si despre noi. Cu toate diferentele, 9 ani de zile am incercat sa-mi bag in cap ca el e perechea mea pe viata... va fi nevoie de ceva timp sa-mi scot asta din minte!

[carlad]

Mi-am imaginat ca el s-a simtit condus de tine si fara posibilitatea de a fi el insusi. Te cred ca aveai sentimentul ca daca nu tii tu franele se duce totul de rapa dar fara sa controlezi tu totul aveai sansa sa-l cunosti asa cum e el si poate iti dadeai seama ca nu e de tine. Tu cred ca ai vrut sa il schimbi si erai fericita nu cu el ci cu imaginea celui care ar fi putut el deveni. Da-ti voie sa suferi si sa nu ii ierti felul in care a plecat dar incearca sa vezi si unde ai gresit tu. Numai bine! 

[Panseluta123]

Tu cred ca ai vrut sa il schimbi si erai fericita nu cu el ci cu imaginea celui care ar fi putut el deveni.

 

Asta e foarte adevarat, o stiam si i-am spus-o si lui de mai multe ori. La inceputul relatiei el spunea mereu ca nu a reusit mai mult in viata pentru ca nu a avut nici un sprijin de la nimeni cand ar fi avut nevoie (si cam asa era, istoria lui din copilarie si adolescenta nu era prea roz). Eu am crezut ca are potential, ca odata ce va fi, in sfarsit, ajutat de cineva, va evolua si va realiza macar o parte din ce ar fi trebuit sa faca pana sa ne intalnim. Insa nu a fost asa... si mi-am dat seama de ceva ani, insa il iubeam, ne legau deja ani de relatie si am incercat sa ma impac cu ideea. Dar nu am reusit, si in ultima vreme reprosurile erau mai dese.

Eu sunt genul de persoana care se apropie foarte greu de cineva, si cand ma atasez pun tot in relatia respectiva. Am avut doar 3 relatii lungi in viata, fara aventuri sau relatii pasagere; mi-e greu sa-mi imaginez acum ce va urma...

[eumada]

dar el?el te iubea?se pare ca nu cata vreme a plecat spre ceva mai cald..

chiar cum mai esti?se pare ca spre bine.a mai incercat sa te caute?eu zic ca o s-o faca atunci cand cealalta ii va vedea fata adevarata si-i va face vant.

[Panseluta123]

Acum e evident ca nu...acum nici nu mai stiu ce sa cred, ce sentimente o fi avut, daca a avut. Am discutat despre asta si cu cateva zile inainte sa plece. El spunea ca ma iubeste si ca ii pasa... cum i-a pasat, am vazut.

Chiar daca vrei sa pleci dintr-o relatie pentru ca asa consideri ca asa este mai bine, se poate sa nu te gandesti chiar deloc la cel de langa tine? Am mai spus-o, daca relatia se racea treptat ar fi fost altceva. Dar sa manifesti afectiune pana in ultima zi, sa nu-ti pese ca celalalt nu se gandeste la asta si ii va fi greu (mai ales ca ma stia bine cat ma consum)... asta nu pot intelege deloc!

Sunt oarecum mai bine, am tot iesit din casa - dar nu pentru ca asta imi doresc, ci ca sa ma tin ocupata. E un echilibru fragil... va dura destul pana va fi bine (sau acceptabil). Imi doresc sa ma linistesc, dar asta pare acum destul de departe...

[monicabo]

Cum te mai simti? Ai reusuti sa iti mai aduni gandurile, sa te mai linistesti cat de cat? 

[Panseluta123]

Buna! Aproximativ, nu-i asa simplu. Sunt numai doua saptamani, poate peste ceva vreme va fi mai bine. Nu pot disparea atatia ani in cateva zile. Ma trezesc dimineata si imi tin in fiecare zi cate o predica - ca e mai bine asa - poate imi intra in cap! Dar sunt si momente cand as vrea sa ma trezesc si sa constat ca a fost un vis urat...

Duminica era ziua in care stateam mai mult impreuna, acum e pustiu... nu-i simplu!

[carlad]

Panseluta, te invit la o cafea virtual ca si la mine e pustiu: baiatul e la taica-su, prieten nu mai am... Fac curat, am dat drumul la muzica si mai sorb din cafea din cand in cand. Pacat ca nu stam mai aproape ca ieseam si noi ca fetele Single:).  Haz de necaz...dar o sa fie bine. Priveste inainte!