Eu am sa raspund din perspectiva unui parinte care initial a mers pe ideea ca gradinita sa fie in primul rand, dotata, stralucitoare si cu multe lucruri pe care le fac in timpul petrecut acolo. Corect, in principiu, dar uitasem ceva - cum sa fie oamenii. Nu doar sa fie pregatiti, ci si sa iubeasca, sa nu fie doar un job pentru ei, pentru ca "piticii"' astia simt imediat,
Si pana m-am prins de chestia asta i-am tot mutat. Pentru mine Puiutul Pufos a fost lozul castigator pentru ca a indeplinit toate conditiile, le pun aici in ordinea care s-a dovedit importanta:
- copilul sa empatizeze imediat cu educatorul (de aceea este important ca gradinita sa aiba o perioada de proba - gratuit in cazul celor particulare - Puiutul Pufos pana la urma asa a facut diferenta)
- gradinita sa nu aiba grupe foarte mari
- sa aiba curte (si educatoarele sa-i si scoata in curte, pentru ca la prima gradi la care am fost copii erau tinuti mereu in interior pentru ca doamnelor le era frica sa nu pateasca ceva )
- sa faca o limba straina (la Puiut engleza este inclusa in pret si o fac doamnele la ore, mereu , asa incat copii se obisnuiesc treptat si nu se simt suprasolicitati)
- si bunele maniere, cantatul si poezia sa nu fie optionale cu plata, cum a fost la gradinita din sectorul 4 la care am fost initial - ca era langa casa bunicilor!
Cam asta este experienta mea de mama care a schimbat 3 gradi pana s-a fixat la una. Casitgatoare a fost cea mica, care a mers din prima la Puiut si nu a mai trecut prin experientele traumatizante prin care a trecut frati-su.