Nu stiu daca aici este locul pentru acest mesaj..daca am gresit rog moderatorii sa il mute:)
Trec printr o perioada dificila,nu grava insa suficient de proasta pentru a ma cufunda in depresie.
Nici nu stiu unde a inceput.....
Sunt o persoana care a re nevoie de atentie.Nu stiu de unde se trage asta...Ma simt ranita sau abandonata f usor,sunt f sensibila la lucrurile pe care cei din jurul meu le gandesc sau le vorbesc despre mine.Ma raportez de multe ori la cei din jurul meu si ma gandesc ce ar trebui sa fac,sa spun....ce ar crede ei despre mine daca as face asa sau asa.
Sunt casatorita de mica,imi iubesc mult sotul si suntem un cuplu cat de cat ok,perfect nu cred ca se poate insa am stiut sa depasim problemele tinandu ne de mana.Avem o fetita superb.Nu am parinti au decedat amandoi,am un frate cu care nu pastrez legatura.
Sunt f nervoasa,sunt f posesiva,nu concep sa plece sotul meu undeva fara mine sau daca eu nu am chef sa merg undeva nu mi place sa plece nici el.Sunt exagerata stiu insa nu ma pot abtine.Sunt constienta de faptul ca nu are nici un strop de libertate si ca l am acaparat cu totul.Cred ca si cu fetita mea am tendinta de a face asta.Prefer sa o am langa mine in casa decat sa plece afara sa se joace cu copii .
Nu stiu sa ma caracterizez f bine,nu stiu sa vorbesc f mult despre mine,nu stiu daca am calitati sau daca sunt diferita de cei din jurul meu.Viata mea se invarte in jurul sotului si copilului atat.
Sunt invidioasa si r Nu stiu daca aici este locul pentru acest mesaj..daca am gresit rog moderatorii sa il mute:)
Trec printr o perioada dificila,nu grava insa suficient de proasta pentru a ma cufunda in depresie.
Nici nu stiu unde a inceput.....
Sunt o persoana care a re nevoie de atentie.Nu stiu de unde se trage asta...Ma simt ranita sau abandonata f usor,sunt f sensibila la lucrurile pe care cei din jurul meu le gandesc sau le vorbesc despre mine.Ma raportez de multe ori la cei din jurul meu si ma gandesc ce ar trebui sa fac,sa spun....ce ar crede ei despre mine daca as face asa sau asa.
Sunt casatorita de mica,imi iubesc mult sotul si suntem un cuplu cat de cat ok,perfect nu cred ca se poate insa am stiut sa depasim problemele tinandu ne de mana.Avem o fetita superb.Nu am parinti au decedat amandoi,am un frate cu care nu pastrez legatura.
Sunt f nervoasa,sunt f posesiva,nu concep sa plece sotul meu undeva fara mine sau daca eu nu am chef sa merg undeva nu mi place sa plece nici el.Sunt exagerata stiu insa nu ma pot abtine.Sunt constienta de faptul ca nu are nici un strop de libertate si ca l am acaparat cu totul.Cred ca si cu fetita mea am tendinta de a face asta.Prefer sa o am langa mine in casa decat sa plece afara sa se joace cu copii .
Nu stiu sa ma caracterizez f bine,nu stiu sa vorbesc f mult despre mine,nu stiu daca am calitati sau daca autacioasa,am o parere proasta despre mine,cred ca ar trebui sa fi ales un alt drum ,cred ca ar fii trebuit sa studiez mai mult,sa am mai multa grija de mine.Am probleme cu trecutul meu asta e clar.
Nu stiu sa imi impun punctul de vedere,nu stiu sa ma fac respectata,las capul jos atunci cand cineva se poarta urat cu mine si nu am puterea sa raspund inapoi.Fac lucruri numai ca sa le fac pe plac oamenilor din jurul meu,cateodata le fac de ochii lumii si nu imi face placere catusi de putin.
Ce vreau cu acest mesaj?Sfaturi probabil,intelegere,poate o mangaiere pe crestet si un sut inainte pt ca simt ca m am impotmolit.
Nu am prietene la care sa ma confesez si nici nu cred ca as fii avut curajul sa vorbesc cu atata sinceritate despre problemele mele.Nu imi permit sa merg la un psiholog desi stiu ca asta m ar ajuta mult.
Nu stiu ce sa fac,nu stiu cum sa ma ridic sa merg inainte,poate nu mai am putere sa ma ridic de data asta.....