Membru de baza
Postat 23 august 2014 - 16:43
La fel si mama vitrega....neavand copii nu stie ce inseamna.copil...ea face doar ceea ce crede ca trebuie.
Deci mama-vitrega, desi o creste de 10 ani (nu stiu cifra exacta) nu stie ce inseamna un copil, pentru ca nu a nascut-o. In schimb mama naturala stie, desi a tinut-o in compania unor barbati agresivi, nu i-a oferit educatie, siguranta, nimic dar vine acum sa o vada cateva saptamani, e o mama adevarata?
Asa functioneaza?
Editat de rall, 23 august 2014 - 16:44 .
Membru junior
Postat 23 august 2014 - 18:04
Deci mama-vitrega, desi o creste de 10 ani (nu stiu cifra exacta) nu stie ce inseamna un copil, pentru ca nu a nascut-o. In schimb mama naturala stie, desi a tinut-o in compania unor barbati agresivi, nu i-a oferit educatie, siguranta, nimic dar vine acum sa o vada cateva saptamani, e o mama adevarata?
Asa functioneaza?
Eu am inteles ca o creste de vreo 5 ani, nu de 10.
Pe urma, dupa mine nasterea unui copil nu are importanta in cazul unei mame adoptatoare, nu in cazul unei mame vitrege. Eu pun semn de egalitate intre o mama biologica si o mama adoptiva care ia un copil din orfelinat, deci nu conteaza ca ai nascut ori ba, conteaza sa iubesti, sa doresti sa cresti/ai un copil.
Ceea ce nu e cazul unei mame vitrege. O mama vitrega nu-si doreste un copil, ea isi doreste un barbat. Sint si cazuri in care mama vitrega reseste cu succes sa creasca un copil, dar in rest, cam ce reiese din cazul Adolescentei, mama vitrega a ei, dupa parerea mea, o indura, o accepta, o suporta.
Nu zic ca femeia are viata usoara, nu, sint sigura ca a acumulat multe frustrari, la inceput totul pare roz, iubesti barbatul, il vrei, apoi iti dai seama ca nu e chiar usor cu un copil...
Membru junior
Postat 23 august 2014 - 18:13
... deocamdata, e un copil care a trait fara mama (inteleg ca sotia tatalui nu si-a asumat acest rol) .
Adolescenta, problema care trebuie si poate fi rezovata este cea a reprosurilor. Nu uita (se pare ca mama ta vitrega a uitat) ca a fost alegerea ei sa se casatoreasca cu un om care avea un copil, sa ramana alaturi de el. Tu, vad ca te cam consideri datoare, si nu esti. Asta trebuie sa faca parintii pentru copiii lor. Asta facem mai toti pe aici, fara sa ne indatoram pe viata copiii. Ca argument, spune-le ca-ti trebuie liniste pentru examen.
Succes!
JG, eu nu inteleg un lucru: din mesajul tau de mai sus reiese ca mama vitrega nu prea si-a facut datoria de mama.
Pe urma am vazut ca ai aprobat mesajul lui Rall care o aduce pe mama vitrega in postura de Mama .
Nu inteleg, si pe mine intotdeauna ma debusoleaza votarile astea care aproba ba teza A, ba teza B.
Te intreb pt ca eu iti apreciez postarile si chiar sint curioasa ce parere ai.
Membru senior
Postat 23 august 2014 - 22:00
Editat de J G, 23 august 2014 - 22:15 .
Membru VIP
Postat 23 august 2014 - 23:00
exista o iubire intre rudele de sange care , atunci cand exista, nu poate fi anihilata de nimic.
Eu nu cred ca mama adolescentei nu isi iubeste fata, dar nu a fost capabila sa isi asume cresterea ei.
Cine stie de unde sunt problemele...cine stie care ori fi fost conditionarile mamei...nu stim care sunt motivele pentru care aceasta femeie nu a reusit sa fie inzestrata cu simtul minimei responsabilitati. e repetenta la asta, dar nimeni nu poate spune ca nu isi iubeste copilul sincer.
Fapul ca e incapabila sa se aseze, ca e dependenta de relatii cu alti barbati samd, denota niste probleme interioare ale mamei, dar nu inseamna ca nu poate da fiicei caldura sufleteasca si anumita apropiere de care fata simte nevoia.
parerea mea este ca Tatal si mama vitrega ar trebui sa priceapa asta, si nu sa fie gelosi pe sentimentele de iubire ale adolescentei.
Sa fie mandri ca au o fata care poate iubi in felul acesta, caci nu i-a „tradat” cu nimica.
Eu nu consider ca o camera de 30 de milioane are dreptul sa-ti dicteze pe cine iubesti! Iubesti si gata!
Cata vreme , tu , adolescenta, inveti bine, te straduiesti sa intri la un liceu bun, citesti, ai o viata normala de copila de varsta ta, nu ai nimic pentru care sa te simti vinovata.
Editat de Sabina, 23 august 2014 - 23:02 .
Membru de baza
Postat 24 august 2014 - 08:39
Pacat ca se incearca infierarea mamei vitrege.
Adolescenta, cunosc pe cineva care a fost crescuta de o mama vitrega, care din proasta si pleava societatii, nu o scotea. O batea din cel mai mic motiv si niciodata nu a avut o vorba buna pt ea. La toate acestea, tatal nu numai ca era pasiv, dar o mai altoia si el, de suparare ca e impovarat cu cresterea ei. Mama acestei persoane, era o femeie careia ii placeau alcoolul si barbatii, lipsindu-i cu desavarsire instinctul matern. Si, totusi, aceasta persoana, a reusit sa isi gaseasca echilibrul in viata si sa nu-i urasca pe cei care i-au facut copilaria un calvar.
Dupa parerea mea, sotia tatalui tau, se straduieste sa aiba grija de tine. Nu va ramane decat sa comunicati sincer si deschis unii cu ceilalti, pt a va rezolva problemele.
Te felicit pt gandirea ta matura, iar cand ti se mai spune ca esti naiva, raspunde ca este normal, la varsta ta.
Membru VIP
Postat 24 august 2014 - 09:29
Cum necum,sotia tatalui adolescentei,"mama vitrega"este cea care ii este alaturi si ii ofera stabilitate.
Eu cred ca e o "problema de familie".de stabilirea a sarcinilor si de mentalitate pina la urma.
Asta este mentalitatea in Romania,ai un copil in grija-in calitate de mama sau tata vitreg,te comporti d eparca ar fi fost al tau.Bine,pina la un punct...cu consecinte mai putin bune,pina la alt punct.
Daca tatal fetei,i-a dta sotiei sua i-a incredintat sotiei "mama vitrega"aceasta sarcina de a se ocupa de copil...de ce s einfiereaza mama vitrega pentru faptele ei?
Apoi ,in afara de dragostea de mama,adolescenta nu prea are ce sa-i reproseze "mamei vitrege".
Eu pot intelege reactia tatalui(si implicit a mamei vitrege)vis a vis de mama nataurala.De fapt si acest subiect,este o consecinta a reaparitiei ei in viata fetei...
I-au produs copilului astuia o stare de dezechilibru,nesiguranta,de neincredere...Exact ceea ce -probabil,tatal si sotia lui,au incercat sa evite,de-a lungul timpului.
Nu stiu care e solutia,e clar ca daca fata doreste legatura cu mama naturala,nimeni nu are dreptul s-o impiedice...insa daca eu as fi amma,m-as gindi macar in al zecela ceas,ce influienta au actiunile mele asupra copilului mEU!
PS:Sabina,mama trebuie sa fie mama,caldura sufleteasca data cu portia,nu o scuteste de restul obligatiilor ce AR FI TREBUITR sa le aiba!Iar faptul ca Tu crezi ca asta ar fi o "scuza" a mamei naturale,faptul ca rezerve sufletesti are ,nu insa si posibilitati...nu rezolva cu absolutz nimic situatia.
Citi nu au posibilitati si totusi isi tin copii linga ei,desi in acest caz chiar cred ca s-a porcedat foarte bine,copilul fiindu-i incredintat(pina la urma)tatalui.
Membru VIP
Postat 24 august 2014 - 10:00
Unde am zis eu ca o scuteste? Am scris ca la responsabilitati este in mod clar repetenta. dar e o situatie atat de trista si de grea, incat cred ca toti cei implicati ar trebui sa puna mai mult accent pe ce e bun in relatia lor , decat sa isi scoata ochii cu trecutul.a Adolescenta nu va pleca de la tatl ei, a scris de mai multe ori asta. Ea isi doreste doar sa nu se simta vinovata ca isi iubeste mama, oricum ar fi ea. Pentru o fata e foarte important sa isi iubeasca mama. Si daca nu ii este ingaduita aceasta relatie, asa rara cum e ea, va fi nociv pentru viitorul ei. tatl si mama vitrega nu i-au cumparat sufletul...si din ce am inteles, ea ii respecta, invata bine, e cuminte samd, atunci care e problema? Ei sunt cei imaturi in povestea asta, se comporta ca niste copii care sunt gelosi pe fratii lor, nestiind ca iubirea se inmulteste, nu se „ imparteste” :)
Editat de Sabina, 24 august 2014 - 10:02 .
Membru VIP
Postat 24 august 2014 - 10:11
Sabina,este vorba de faptul ca reaparitia mamei fetei ,ii aduce copilului astuia dileme,repet-vezi subiectul asta,ce n-ar fi aparut daca mama nu si-ar fi amintit ca e mama.
De asta spun ca inteleg pozitia tatalui fetei,este vorba de TEAMA,de FRICA, pina la urma ca-si pierde copilul,in defavoarea unei femei ,care are singurul atribut ca a dus copilul pe lume.
Au voie si tatal si mama vitrega sa le fie teama,ei au investit sentimente in copilul asta.
Si eu aveam o teama patologica cind urma sa se intilneasca copilul meu cu taica sau.De parca taica sau se tranforma in vreo hiena si smulgea ceva din el.Insa da...imi era teama ca-i va sfisia iar sufletul...asa ca ,ii inteleg pe ambii,adica tatal si mama vitrega.
Taica sau pleca ,eu ramineam sa vindec un suflet singerind.Asa si aici,ea pleaca ,uite cite dileme si ce dureri are copila asta acum.Tatal si mama vitrega se vor "lupta" luni la rind sa readuca echilibrul in ea.
Nu,nimeni nu-i va lua iubirea de mama ,iubirea ce o simte ea fata de mama ei,si de ea va depuinde daca va avea sua nu o relatie mai tirziu cu prorpia mama.
Pina atunci...mai este!
