Slanina, sau slana sau clisa din Ardeal e groasa de trei degete, cel putin, e alba ca spuma laptelui cand e proaspata, chiar daca e afumata. Normal ca e afumata...altfel cum?
Nu-i fiarta in nimic, doar sarata si afumata in podul casei pe indelete, alaturi de celelalte sunci si carnati.
Cum tine perfect tot anul, si nu in frigider, capata o culoare galbuie, o patina fireasca.
Gustul perfect il are la inceputul verii, cand incep sa iasa rosiile, ardeii, ardeii iuti si castavetii. Ca ceapa si usturoi sunt tot anul.
Tot atunci asprimea jinarsului s-a domolit, e numai bun de dat pe gat sa taie iuteala ardeiului si sa arda grasimea pura.
Taranul in Ardeal are in traista lui intotdeauna o bucata de slana, un codru de paine, un botz de branza si o glaja cu jinars. Si brisca cea de toate zilele.
Asa s-a nascut, asa va muri.
Eu apreciez si slaninile fierte in moare, lapte, marinate cu diverse combinatii...dar adevarul este ca slanina aia din Ardeal este unanim apreciata. Pentru ca-i gustoasa...rau.