Azi sunt fix trei saptamani de la operatie si ma pregatesc de fotbal.
Dar o sa fiu rezerva...nu-mi permit sa intru pe teren.
E bine, dar nu pot fugi, apleca foarte iute, alte miscari bruste.
Dar cica vine si asta cu timpul...intre timp am constatat ca, fara sa-mi dau seama, exista diferenta clara intre tonusul muscular de la cele doua picioare. Cat timp l-am protejat pe ala bolnav, nu i-a fost chiar bine. Ma rog...
Eu nu m-am gandit serios, decat acum cand vorbesc cu voi, ce "poama" de copil am fost. Nu stiu cum de le tin minte...dar cred ca daca v-as povesti una pe zi, am trece anul fara probleme. Cand ma gandesc acum ca parinte, ma apuca toti fiorii, de groaza si imi dau seama inca o data ca ai mei trebuie ca erau disperati. De altfel, tata ma mai altoia, dar asta nu m-a incomodat sa-mi vad de treaba. Daca Monica povestea cu geamul, eu am fost si mai smecher, am iesit de tot pe glaful de tabla din exterior, aveam un geam lung de vreo 2 metri, si mergeam usurel pe el, cu fatza la geam si radeam de bona ce ma pazea, ca ii iesisera ochii ca la melc. Iar jos niste oameni cu o patura in mana mergeau dupa mine inainte, inapoi...stateam la etajul 2 si nu eram inca la scoala. Ca dupa ce am inceput-o si pe aia...