Si mie imi place mult ideea asta.
O educatie anume nu poate fi obtinuta doar din familie, oricat ne-am amagi cu asta.
Sigur ca nu toata lumea e de aceeasi parere, insa asta conteaza mai putin, cu totii ne imaginam ca ce facem noi pentru propriul copil ar trebui sa fie etalon pentru toti copiii. Dar nu este asa.
Problema care (vad ca) se pune este in legatura cu "saracul" copil. Adica ce bine e sa creasca el in dragostea parintilor, in locul pensionului celor scapatati.
Eu cred ca aici deja nu mai detinem nici un adevar universal, ci exprimam un fel de experienta proprie pe care o consideram cea mai nimerita sa o aplicam copiilor nostri. Faca cine si ce vrea...dar eu vad exemple numeroase de copii crescuti in sanul familiei care nu-s cu nimic deosebiti sau chiar devin oameni de nimic. Asa ca nu exista garantii, premize...
Singurul lucru cu care sunt in dubiu consta in "timpurile" pe care le traim, care difera destul de consistent de cele in care pensionul era obligatoriu pentru familiile cu pretentii (si cu bani, evident). Adica nu stiu cata "cautare" ar avea astfel de educatie...
Dar sincer va spun, apreciez enorm persoane stilate si educate, nu stiu daca la pension sau nu, dar cu siguranta au un anume fel de a fi. Si sunt mandru ca am avut o mama educata in acest stil si va pot spune ca n-a suferit, n-a avut complexe si nici sufletul distrus, si-a trait viata foarte normal, a avut prieteni fara pension...dar a fost altfel. Nu a instistat ca si copiii ei sa primeasca aceeasi educatie, nici nu era posibil pe vremea comunistilor, dar am deprins destule lucruri de la ea. Ce-i drept, mai mult sora mea decat eu, dar asta-i alta discutie