Fetelor eu va inteleg cel mai bine cum e sa traiesti cu lipsuri. Tata a murit cu o luna inainte sa intru in clasa I. Am ramas cu mama si inca un frate. Dupa 3 ani s-a recasatorit si a venit pe lume fratele mai mic. Imediat ce s-a nascut au divortat asa ca mama a ramas singura cu 3 copiii, cu un salariu infim si pe deasupra si cu grija unui parinte veteran de razboi. Cu toate astea nu ne-au lipsit niciodata plimbarile la munte sau la mare chiar si de o zi sau orele petrecute in salile de teatru, la cofetarie sau in parc. Avea saraca grija sa ne instruiasca de acasa sa nu cerem nimic, sa fim multumiti cu apa si sendvisul din punga. Eu fiind mai mare, si singura fata, era nevoita sa imi cumpere haine, dar acolo unde putea mi le lua neutre astfel incat sa le imbrace pe rand fratii mai mici. Cand am mai crescut putin mergeam toata vara cu ziua la munca la statiunea viticola si asa la 12 ani mi-am luat primul radio-casetofon (pe care sunt mandra sa-l folosesc si astazi). Poate ca daca alta ar fi fost situatia financiara nu as fi fost asa de ambitioasa sa imi construiesc singura si fara vreo meditatie drumul in viata. Am invatat (recunosc niciodata n-am fost numai de 10) si am reusit sa termin chiar si un doctorat. Acum am un job care daca nu e foarte bine platit (sunt bugetara) imi ofera liniste, un program lejer si putin stres, dar si satisfactii (datorita delegatiilor am reusit sa vad destul din lumea asta).
Asa ca, sunt sigura ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va ajuta sa le oferim copiilor nostri macar ceea ce putem din punct de vedere financiar ceea ce mie una nu mi se pare important. Consider ca mai important este sa le putem oferi dragostea si timpul nostru pentru ca sincer, cand se vor aseza la randul lor la casa lor sigur nu vor cauta in cutiuta cu amintiri ce fel de haine de firma au purtat sau in ce fel masini de fite s-au plimbat ci mai degraba vor rascoli dupa momentele petrecute impreuna cu noi, momente inestimabile.
Si eu simt la fel legat de sotul meu. Poate de vina sunt si filmele siropoase pe care le-am tot vazut in ultimii ani si am vrea ca ei sa se comporte exemplar, ca acolo. Eu nu inteleg de ce il gaseste dragalasenia exact cand simt ca ma prabusesc sau ma doare burta sau capul si nu intelege ca atunci este momentul in care nici pielela pe mine nu mi-o suport. Desi ii spun asta, se pare ca uita repede si vrea sa fiu ca si pana acum.
Imi cer scuze daca v-am plictisit cu polologhia mea, dar pur si simplu am simtit nevoia sa va scriu asta. Trebuie sa ma intelegeti ca nu sint eu de vina ci niste hormoni care au inceput s-o ia razna.
Un sfarsit de saptamana usor si numai cu bucurii!
P.S. Alynutza eu am o rana pe col si de fiecare data cand fac vreun control este imposibil sa nu sangerez cam o zi-doua asa ca la o menstruatie pe terminate. Stai linistita si nu iti mai face griji ca va fi totul bine.
Editat de Soparlica, 25 iulie 2014 - 11:39 .