Am sa incerc sa povestesc experienta mea de acum patru ani cand am avut ocazia sa vizitez Izraelul ca parte a unui grup de pelerinaj. Am nimerit in timpul Pastelui evreiesc. Ce am putut constata acolo: palestinienii traiau in spatele unor ziduri de 6 m inaltime, cu sarma ghimpata pe culme, cu turnuri de paza din 50 in 50 m.
Trecerea dintr-o parte in alta se facea cu control ca la frontiera, sub amenintarea mitralierei, desi discutam despre interiorul statului Izrael. In perioada in care ajunsesem noi, "granitele" erau inchise, pentru a nu fi "deranjate" sarbatorile. Deci pur si simplu, palestinienii, indiferent ca erau oameni de afaceri, medici, avocati, erau obligati sa ramana in spatele zidurilor, desi locurile lor de munca erau in afara acestora.
Am ajuns si in podisul Golan, unde era efectiv zona de conflict, cu baricade din sarma ghimpata si transee antitanc!
In seara in care am ajuns, din cauza Pastelui, izraelienii nu aveau voie sa munceasca (de exemplu la ei apasarea butonului ascensorului se considera munca, asa ca au ascensoare programate ca in zilele de sabat sau alte sarbatori sa mearga singure din etaj in etaj) formalitatile de cazare au durat foarte mult, asa ca eu si fratele meu am lpecat la plimbare (de la 11 pm pana spre 1 am...), iar la intoarcere ghidul ne-a intampinat panicata, explicandu-ne ca nu era bine sa ne plimbam singuri pe-afara, fiind intr-un cartier de evrei ortodocsi, care nu sunt prea binevoitori cu crestinii...
Acum, ce sa zic, am mers si in partea araba, nu fara un pic de teama, dar a fost nefondata... La una din manastirile de calugari care se aflau de partea araba am intalnit un arab care facea curatenie acolo. Cat timp cei din grup erau la o slujba la niste moaste (destul de recente), noi am intrat in vorba cu el. Stiti ce ne-a zis? "Baba (tatal) al meu a fost bun prieten cu sfantul asta al vostru." Ne-a zis ca e musulman, iar noi l-am intrebat daca ii permite religia sa fie ingrijitor la o manastire crestina. Omul a dat din cap si a zis: "Allah, Dumnezeu e una!"
Pana sa merg acolo simpatiile mele erau spre evrei. Dupa ce am vazut cum stau lucrurile... Ce pot sa zic... m-am razgandit! Nu neg extremismul unor credinciosi musulmani care se incing cu o bomba si se duc sa faca 10 victime printre evrei. Dar nu pot nega nici furia nefondata a evreilor care ii tin ca in cusca, si care se duc peste ei cu tancuri si avioane de lupta, semanand morti cu sutele... Moartea e urata indiferent de culoarea pielii celui care ii imbraca haina. Si lacrimile de durere sunt la fel de amare. Din pacate glasul lor nu se aude pana la urechile occidentului, pentru ca urechile astea sunt asurzite de zornaiala banilor vehiculati de statul Izrael...