Acum despre noi …
Nimic special … e vara, e frumos, in weekend am stat pe langa casa. Din cauza ca Flavia nu poate tzipa, manca, alerga excesiv din cauza gatului …asa ca cel mai seafe mi s-a parut sa stam acasa. Am avut o tentaiva sa mergem la livada, la cules de visine, dar ne-am trezit prea tarziu. A sunat al meu si cica au trecut visine, au numai blueberries si nu ii plac, deci nu am fost. Pe langa casa insa, chestie care o facem in fiecare zi, nu se mai termina treburile frate …nimic nu ma agaseaza mai tare decat statul in weekend acasa si muncitul asta fizic care te epuizeaza mai tare decat dusul la serviciul … iar am ajuns la concluzia ca pe mine ma “relaxeaza psihic” serviciul. Sper din suflet sa nu ajung vreodata sa trebuiasca sa stau acasa, sa muncesc fizic, sa pregatesc 3 feluri de mancare pe zi care in 2 ore nu se mai vad, sa fac curatenie, sa sap in gradina, sa spal, sa matur, sa sterg non-stop …arrrhhhhhh !!! Pur si simplu, daca stau acasa, nu pot sta si eu relaxata pe terasa, sa-mi beau o cafea …mereu vad ceva de facut – ba sa smulg o buruiana, ba sa dau cu solutzie de paienjeni pe langa casa, ba sa dau cu solutzie de buruieni printre pietrele de la terasa …
Nu ma intrebati ce am facut sambata, dar dupa amiaza, epuizata deja, am fost la mall cu Flavia sa imi cumpar haine … m-am ingrasat o masura, asta peste grasimile de care ma plangeam vara trecuta … sunt efectiv epuizata emotional cu silueta asta. Am tot sperat sa slabesc si sa intru in hainele de asta vara si de acum 2 veri …asta pana m-am vazut in niste poze facute la serviciu de o colega, in care aveam o rochie pe mine care pocnea pe burta. Infiorator, gretzos …asa ca am decis sa ma duc, sa imi cumpar haine pe masura …asta e … Trebuie cumva sa ma impac cu mine insami, ceea ce e foarte greu … am incercat de toate, Rina, Montignac, gym (asta vara) …nu mai pot slabi. De fapt nu pot trece de prima perioada, aia in care faci schimbarea si ti-e rau fizic. Stiu ca dureaza 1-2-3 saptamani si dupa aia trece, dar pur si simplu nu am puterea emotionala sa rezist acele 1-2-3 saptamani. Pot da vina pe diversele probleme care ma incearca anul asta – Alex si infectia lui, Flavia si operatia ei, tata, mai ales tata. Pot da vina pe menopauza care ma incearca probabil … poate din cauza lor nu am capul limpede casa ma focusez pe slabitul asta …sau poate pur si simplu nu pot, sunt lasha, nu am vointza ….cred intr-adevar ca imi trebuie un ajutor specializat, pentru care imi trebuie timp si curaj …si nu am nici una, nici alta. Va spun sincer ca efectiv a devenit o obsesie – nu ma mai uit in oglinda, nu imi place sa fac poze, ma scol in fiecare dimineata cu gandul “de azi nu mai mananc” si traiesc toata ziua cu regretul ca bag ceva in gura.
In plus, au inceput sa ma doara picioarele … nu stiu de ce, dar daca merg, merg da ?, nu alerg …ma dor picioarele, muschii, de zici ca cine stie ce effort am facut …imi pun sincer problema daca o sa mai pot skia la iarna, ceea ce ar fi o mare lovitura pentru mine …am citit pe net ca asta e semn de diabet, poate am diabet …desi cica la diabet slabesti brusc. ..in fine …
Alt motiv pentru care m-am dus sambata la shopping au fost hainele negre … nu am haine complet negre in garderoba si probabil ca in curand o sa-mi trebuiasca …mda, tata e foarte rau !!! Vineri am sunat si era numai el acasa, mama era la biserica … vorbea exact ca un om drogat, adica fara sa miste buzele, plangea si se vaita …printre oftaturi, sughitzuri, icneli, pufaieli am inteles ca nu mai poate, ca este terminat, este distrus, nu se mai poate da jos din pat, trebuie ajutat si pana la baie, ii e sila de el, are incontinentza si de cateva zile se chinuia cu scaune moi, in conditziile in care nu se poate da singur jos din pat …si in plus, il doare, il doare, il doare …rau. Sa nu-l mai intrebam daca il doare, ca il doare … si nu mai poate sa suporte … Ia tramadol, care este o morfina sintetica, si asta il mai linisteste, dupa care il adoarme si se scoala de durere …si o ia de la capat. Nu mai stie cand e zi sau noapte, doarme cand ii vine, se scoala cand il scoala durerea, nu mai iese din casa, se vede pe el in ce hal a ajuns si vrea sa se termine …. Vedeti, oare de ce nu exista eutanasiere si la adultzi ? Ca este tatal meu drag, de ce sa se chinuie asa pana boala asta i-o ataca un organ vital ? … Eu as avea taria sa trag cablul din priza. Asa simt, ca as putea face chestia asta daca ar fi legal …
Ceea ce m-a zdruncinat si mai tare, a fost ca vineri la telefon, spunea si chestii fara sens – sa il inmormantam la locul de veci pe care il au, dar sa avem grija ca sunt o gramada de persoane care vor sa ni-l ia, ca in Romania toata lumea fura si sigur o sa ne luptam pentru el (?????) …m-am speriat !!! Am sunat-o insistent pe mama care, la biserica fiind, nu raspundea …apoi am sunat-o pe vara-mea care era la Piatra … am crezut ca imi pierd mintile efectiv. Intr-un final m-a sunat mama inapoi – care era mult mai calma decat mine. De piatra mi s-a parut … vorbea rece, apasat si sigura pe ea … nici mama nu mi s-a parut in firea ei, mda, ea este o femeie foarte ratzionala dar parca era asa o piatra fara suflet … cred ca nici nu mai are lacrimi sa planga … mi-a spus sa stau linistita ca locul de veci e acolo si e al nostru, a platit toate taxele, nu ni-l ia nimeni, e pregatit. Am intrebat-o daca trebuie sa vin mai repede, sau rezista pana in august …si mama a zis ca rezista. Pentru ca inca mananca, are pofta de mancare … si pentru ca a promis ca o sa reziste pana vine fata lui acasa … asa ca, pentru ca nu stiu ce sa fac ca sa-I fie lui bine, sa-mi fie mie bine, sambata mi-am cumparat haine negre – ca sa simt ca fac ceva, sa fac un pas inainte in ceea ce urmeaza, sa inteleg ca asta este urmatoarea etapa, ca sa imi spun ca am facut ceva spre “inainte”, ca nu ma mai agatz de trecut si ca nu stau pe loc … mi-e frica ca o sa imi pierd simtul umorului, firea, felul, ca o sa devin o baba grasa si uricioasa, invidioasa pe toti si pe toate, mi-e frica ca n-o sa mai rad prea curand …si rasul este tot ce imi mai place la mine.