Cred ca exista doua opinii pentru ca buflea si Dana considera gestul lui Petre Roman o fapta de neiertat, o tradare nepermisa dat fiind varsta Mioarei. Ele considera ca, data fiind suferinta creata, familia parasita are dreptul sa creada si sa faca orice, cand vine vorba de Petre Roman.
Eu (si altii) consider ca gestul de a divorta este unul firesc, priveste doar pe cei doi protagonisti si (din fericire) mai putin pe cele doua fete, datorita varstei acestora. Casatoriti sau divortati, cei doi vor fi pentru totdeauna parintii fetelor.
Ca un bonus, e bagata povestea cu nevasta cea tanara si frumoasa, desi am senzatia (la buflea certitudinea, ca s-a pronuntat) ca exact asta il incrimineaza pe Petre Roman in ochii lor.
Ok, in acest context se sustine ca Oana are dreptul sa-si respinga tatal, sa puna conditii, etc, in vreme ce tatal nu are dreptul sa zica nici pas.
Cred ca e mai putin important sa ne blocam in cuvinte mari, ca trebuie (sau nu) sa accepte, ca are (nu are ) dreptul unul sau altul sa faca ceva.
In fond fiecare face ce vrea, si Oana si Petre, cert este ca nu mi se pare normal ca o legatura parinte-copil sa fie intrerupta pe baze de principii si contradictii partinitoare, fara o unanimitate in pareri. Adica daca tatal era un parinte rau, nefamilist, abuzator, etc inteleg, a plecat, duca-se! Bine aca am scapat cu totii de el. Dar asa?
Recunosc ca sunt mirat de felul cum gandeste buflea: "ai voie" sa divortezi doar in primii 5-10 ani de casnicie si, dupa ce ai facut-o, macar 6 ani trebuie sa stai singur. Adica dincolo de empatia pentru Mioara, datorita considerentelor enumerate, mai mult nu inteleg.