6 raspunsuri la acest subiect

[ionella3003]

Am ramas datoare sa scriu o poveste de suflet, datoare cam cu…aproape 3 ani. Desi a trecut atata timp, totul e proaspat in mintea mea, de parca ar fi fost ieri

Dar sa incepem cu inceputul…

 

Episodul I: Decizia - August 2010, Piatra Olt:

Dupa cativa ani minunati petrecuti alaturi de Alex  fratiorul tau mai mare - http://forum.desprec...?TOPIC_ID=69542

 - 

ani minunati in care am invatat sa fim parinti, cu nopti nedormite, cu primul dintisor, cu prima mancare solida, cu prima zi la gradinita, iata-ne in ultimul an de gradinita al lui Alex, la botezul fetitei unor prieteni – prima ocazie pe care a avut-o fratiorul tau de a sta atat de mult in preajma unui bebelus… in parc nu prea il interesau copiii mai mici, mai ales bebelusii si sustinea sus si tare ca el nu doreste sa aiba fratior sau surioara. Dar… acolo s-a intamplat ceva: atat de mult l-a induiosat micul sufletel, ii masura manutele si piciorusele, se uita la ea ca la o mare descoperire: mama fetitei l-a vazut si l-a intrebat:  ce e Alex, vrei si tu o surioara? Iar raspunsul lui a fost DA!!!

 

Episodul II: Minunea - Iarna anului 2010, Bucuresti:

Mama Nina s-a gandit sa facem o fapta buna – ea si noi, adica Radu, Anamaria si cu mineJ- pentru Georgeta, surioara noastra mai mare, adica sa ne rugam sa ii daruiasca Domnul si ei un copilas. Zis si facut, in postul Craciunului, anul 2010, am citit impreuna acatistul Sfintilor Ioachim si Ana. Si minunea s-a implinit: la sfarsitul postului, am aflat ca intr-adevar va veni un bebe in familia noastra, insa cu abatere de 400 km, fata de cat era planificat initial, adica in loc sa vina la Bacau, la Getuta, bebe a ales sa vina tot la noi, sa aiba cu cine se juca. A fost frumos cand am inceput sa am banuieli ca sunt insarcinata, am ales sa aman momentul aflarii adevarului pana dupa ce termin toate pregatirile de Craciun, pt ca stiam ca, daca se confirma, nu voi mai fi in stare sa fac nimic… Uite-asa, in ajun de Craciun, am primit vestea ca voi primi, in cateva luni de acum inainte, al doilea cadou perfect din viata mea. A fost un moment minunat cand l-am anunta pe fratiorul tau ca urma sa vii pe lume – mi-a ridicat tricoul sa imi vada burtica si m-a intrebat “unde-i bebe, ca nu-l vad, cand vine?...”

Sarcina a debutat cu mari emotii – eram intre contracte la serviciu, urma sa mi se schimbe seful din nou si aveam emotii crezand ca nu-mi vor prelungi contractual – insa, o data in plus pentru noi, necredinciosii, s-a adeverit faptul ca un copilas vine cu o gramada de binecuvantari. Toate s-au rezolvat de la sine, contractul a fost prelungit si, mai mult decat atat am lucrat de acasa mai bine de un an jumate, astfel am putut sa te vad cum cresti asa de frumos!... Am calatorit impreuna mii de km, ai fost o cumintica, nu mi-a fost rau aproape deloc! Mai mult decat atat, aveam asa o stare de bine si de fericire… Alex, fratiorul tau, era tare nerabdator sa te cunoasca, desi nu prea stia el ce inseamna sa ai un fratior sau o surioara…Deja iti alesese si numele: clar, Alexandra:)

Pe la 5 luni jumatate am avut mici probleme – parea ca reincep problemele pe care le-am avut la sarcina cu Alex, asa ca verdictul d-nei doctor a fost clar: nu efort, nu calatorii, cat mai multa liniste si relaxare… nu a fost chiar asa insa, cu ajutorul Domnului, am ajuns cu bine la capatul celor 9 luni. A, si am mai avut ceva emotii pe la 7 luni, cand la echo s-a vazut ca ai o acumulare de lichid langa ochisorul stang, din cauza canalului lacrimal infundat… mari emotii am avut, insa am fugit repede la Sf. drag Nectarie si, ca de obicei, toate grijile s-au risipit… iar la urmatoarea ecografie s-a vazut cum problemuta disparuseJ

Bineinteles pe la 8 luni am ramas din nou fara dr. – d-na dr. care m-a urmarit pe prioada sarcinii a renuntat sa mai asiste nasteri la spitalele de stat, asa ca m-am trezit exact in aceeasi situatie in care am fost si cand eram insarcinata cu Alex – am ramas aproape de nastere fara doctorJ asa ca, din nou m-am infiintat la CF2, la acelasi medic cu care l-am nascut si pe Alex. La ultimele analize am aflat ca streptococul B este activ, asa ca decizia a fost sa vii pe lume prin cezariana. Pe Alex l-am dus la mama Nina, sa se bucure de ultimele zile de vacanta inaintea clasei I.

 

 

Episodul III: Nasterea – August 2011, Bucuresti CF2:

Si, uite-asa, in dimineata zilei de 16 August, m-am prezentat la spital gata de intalnirea cu tine... de-abia asteptam sa te vad, frumoasa mica…

Toate s-au intamplat foarte repede – pregatirea pre-operatorie, anestezia, si… m-am trezit cu tine, o mica mogaldeata rozalie, calda si cu pielea fina ca o piersicuta,  de 51 cm si 3.400 gr,  pusa pe pieptul meu sa te sarut… apoi te-au luat si nu te-au mai adus pana seara, ca eu inca mai eram sub efectul anesteziei…

Cele 3 zile in spital au trecut cam greu – era o cladire in constructie langa maternitate la care se lucra non-stop, asa ca 3 zile si 2 nopti nu am inchis ochii si cred ca nici tu nu ai dormit prea bine ca era o galagie cumplita! A fost o perioada agitata, ca se inchisese pt cateva zile sectia de obstetrica de la alt spital si gravidutele au fost transferate la alte spitale din oras. Desi erai in salonul copiilor, iti recunosteam plansul si, desi asistentele care se ocupau de mamici s-au purtat ireprosabil, nu pot spune acelasi lucru si despre asistentele care se ocupau de tine si de ceilalti copii ca va cam lasau sa plangeti si va cam bruscau… te-am luat cu o vanataie de toata frumusetea pe piciorusul stang, am zis slava Domnului cand am ajuns acasa… Insa toate astea m-au facut sa ma mobilizez sa ma ridic rapid din pat, asa ca la 2 zile si jumatate de la nastere, am fost gata sa mergem acasa.

Si toate au trecut cu bine, mai ales ca, de data asta, am avut un sprjin de nadejde cu noi, pe tati (nu a mai fost plecat in misiuneJ). Tare mult a contat sa avem aproape dragostea si ajutorul lui, 2 saptamani cred ca nu a dormit aproape deloc, dragul de el, pana cand nu a mai rezistat

 

Episodul IV: Viata in 4 – Bucuresti, din 2011 incoace   Si uite-asa, de pe 19 August, 2011, de cand am ajuns acasa, am inceput marea aventura impreuna… ai crscut tare frumos – 2 saptamani ai stat doar impreuna cu mami si cu tati, iar la inceputul lunii Septembrie a venit si fratiorul acasa… Atat de emotionanta a fost intalnirea, atat de frumos te mangaia si te imbratisa – atata fericire ati picurat in sufletele noastre… si asta continuati sa faceti. Ne-ati invatat sa fim mai rabdatori, mai organizati, ne-ati invatat sa ne bucuram de lucrurile simple, de zabetele, de jocurile, de certurile voastre, ne-ati invata si ne invatati in continuare sa fim parinti…

 Pe la 3 luni a intrat in viata noastra Meme – dupa ce vreo 2 saptamani am vazut mai bine de 20 de doamne care doreau sa aiba grija de tine, ca mama trebuia sa reinceapa serviciul. Insa asa a fost sa fie, Meme sa fie cea aleasa - Alex a ales-o:) - si bine le-a randuit D-zeu ca multa liniste si bucurie ne-a adus venirea eiJ . Lucrurile au mers din ce in ce mai bine, tata a fost promovat iar mamei i s-a permis sa lucreze de acasa mai bine de 1 an jumate,, asa ca ai putut sa papi laptic de la mami 1 an si 10 luniJ.

Ai fost un bebelus superb, ai fost blonda cu ochi albastri pana pe la 9 luni, cand ochii au definitivat superba culoare verde pe care o au si acum iar culoarea parului a devenit satena. Nu ai fost un copil prea pretentios, ai mancat bine si ai dormit bine. Ai mers de-a busilea de la 7 luni si tot atunci ai inceput sa bei cu paiul,  iar primul dintisor a aparut la 8 luni. Primii pasi i-ai facut la 11 luni, cand ai inceput sa faci ravagii printre caietele si cartile de scoala ale fratiorului tau… Primul an a fost greu, dar atat de frumos!... Greu si pentru Alex – cu scoala, cu exercitiile de logopedie, greu si pentru tine, pana ai inceput sa vorbesti, sa te faci inteleasa… ceea ce s-a intamplat destul de repede ca pe la 1 an si 2 luni te faceai perfect inteleasa. Mare ajutor ai avut de la fratiorul tau, el te-a invatat sa vorbesti, sa te joci... si te iubeste atat de mult, cel putin la fel de mult cat il iubesti si tu pe el! Acum, la 2 ani si 10 luni vorbesti perfect si “r-ul” il spui fara probleme, rareori iti mai scapa ul “l” in loc de “r”. E o atmosfera grozava la noi in casa, cand va certati, cand va bateti, cand va iubiti insa-i asa de frumos!

Si, sa nu uiti niciodata, scumpa mea: tu si cu fratiorul tau ati fost si sunteti cei mai doriti si cei mai iubiti copii din lume!

 

Cu drag, MAMA!

 

PS: Acum ne pregatim de partea a III-a…

Editat de ionella3003, 06 iunie 2014 - 09:08 .

[silvi8]

foarte frumoase si emotionante si partea I si partea II.

 

felicitari, sa va traiasca puiutii si sa fiti fericiti asa ca acum intotdeauna

[ionella3003]

Silvi, iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase... Asa sa va ajute D-zeu si voi sa fiti fericiti si... sa mai vina un fratior sau o surioara, de ce nu?:)

 

foarte frumoase si emotionante si partea I si partea II.

 

felicitari, sa va traiasca puiutii si sa fiti fericiti asa ca acum intotdeauna

[silvi8]

asta ar fi minunat!

imi faceam grija ca va fi o diferenta mare intre C si bb2 dar vad ca la voi sunt 7 ani si copiii se inteleg bine si se iubesc, deci mi-ai dat speranta.

[ionella3003]

Chiar e o diferenta buna, cel putin in cazul nostru:) Alex a invatat sa imparta, sa aiba rabdare, de multe ori ma tempereaza el pe mine...:) Alexandra vrea sa tina pasul cu el si pt ca nu  reuseste se isca conflicte:) E atat de frumos, desi uneori am impresia ca ma lasa rabdarea de tot!:) 

 

 

asta ar fi minunat!

imi faceam grija ca va fi o diferenta mare intre C si bb2 dar vad ca la voi sunt 7 ani si copiii se inteleg bine si se iubesc, deci mi-ai dat speranta.

[silvi8]

eiii mamico, rabdarea se invata!

eu te felicit, ai doi copii minunati!

[ionella3003]

Ai dreptate, eu mai am de invatat, de asta mi-a daruit Doamne - Doamne inca un pruncut:) Multumesc frumos pt felicitari, chiar sunt fericita si implinita!

 

eiii mamico, rabdarea se invata!

eu te felicit, ai doi copii minunati!