13 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Bine ai venit in randul mamicilor - unde timpul liber tinde la zero

 

Viata alaturi de un nou nascut inseamna nopti nedormite, schimbarea scutecelor, alaptare. Stim ca viata noastra urmeaza sa se schimbe, dar unul dintre lucrurile pentru care nu suntem chiar pregatite este faptul ca vom avea foarte putin timp pentru noi insine. Vor fi zile in care 5 minute pentru a merge la toaleta vi se vor parea un lux, si alte momente in care de abia dupa ce va veti fi culcat micutul, veti realiza ca nu ati apucat sa luati micul dejun, pranzul sau cina! citeste in continuare aici >>

 

 

 

Intrebare  - ce faceti voi, in timpul liber, mamici de bebelusi ? Exista asa ceva?

[monicabo]

Pai totul se rezuma daca ai ceva ajutor in timpul zilei: parinti, bona, menajera...

Daca ai, te mai scoti cu timpul de respiro, daca nu, si le faci tu exclusiv pe toate.... adica nu, n-ai. Si nici nu reusesti sa fii cu toate la punct!

[missdarcey]

Normal ca exista timp liber. Doar ai nascut un copil nu te-ai incarcerat.

 

Natura le-a facut pe toate asa cum trebuie. In prima luna , cel putin , copilul doarme si mananca , e perioada cand mama isi ajusteaza toate activitatile si incearca sa il includa si pe noul venit in ele. Nu suntem pe vremea strabunicilor cand nu existau atatea lucruri care acum ne fac viata infinit mai usoara dar noi ne plangem de 1000 de ori mai mult. Trebuie sa duci copiii mai mari la scoala si activitati ; sunt carucioare  ,( toata lumea isi cumpara ultilul model , sa fie bebelusul cat mai confortabil) ,cam toata lumea are masina , majoritatea mamelor conduc. Vrei sa lasi copilul in siguranta cand mergi la baie , sau in bucatarire ,pui copilul in patul , sau intr-un patul mobil si il cari cu tine prin casa , prin curte sau chiar in baie cand faci dush (eu asa am facut). Sunt slinguri.

 

Doamne , cate nu sunt si tot ne plangem .

 

Am venit de la maternitate si nu am avut pe nimeni , dar a fost mai bine ca nici nu m-a incurcat nimeni si am putut sa fac totul  accordingly.

 

Cu un bebe sunt numai avantaje . Esti permanent acasa , nu alergi la birou . Dormi cand vrei si cand ai chef , curatenie nu faci prea mult  ca nimeni nu face dezordine , copilu nu se murdareste si chiar daca  exista masina de spalat, sa nu spuna cineva ca si sa o pui in functiune e greu. Daca mai si alaptezi chiar nu ai nicio grija cu prepararea laptelui. Timp berechet pentru unghii , par ,....

[Alexia27]

 

Cu un bebe sunt numai avantaje . Esti permanent acasa , nu alergi la birou . Dormi cand vrei si cand ai chef , curatenie nu faci prea mult  ca nimeni nu face dezordine , copilu nu se murdareste si chiar daca  exista masina de spalat, sa nu spuna cineva ca si sa o pui in functiune e greu. Daca mai si alaptezi chiar nu ai nicio grija cu prepararea laptelui. Timp berechet pentru unghii , par ,....

Oh my! Nu stiu daca sa rad la fragmentul asta sau sa ma intreb in ce fel de realitate paralela traiesc eu si copiii mei!  Cel putin partea cu dormitul cand ai chef si dezordinea care nu se face sunt antologice! 

 

Ca sa raspund on topic: timpul liber al mamelor de bebelusi depinde de bebelus. daca ai unul care mananca la 3 ore cate 10 minute si doarme dus pana la urmatorul alaptat, da, ai timp. Daca ai unul care mananca cate o ora si doarme de la 10 la 20 de minute, dupa care iar vrea lapte, nu, nu ai timp.

 

daca atunci cand mai creste sta singurel in patut/carut/tarc cat faci tu un dus, da, ai ceva timp. daca tipa ca taiat cand e lasat singur, nu, nu ai timp.

 

daca la diversificare mananca dupa manual si doarme de 3 ori pe zi ca la carte, da, poti sa iti faci si par si unghii. daca ai unul care mananca in cantitati homeopatice, de 20 de ori pe zi si doarme doar 30 de minute pe zi numai langa tine, atunci adio si dusului, ce par si unghii.

 

Mai adauga la asat inca un copil de 1 an care umbla/se urca peste tot si unul de scoala care trebuie dus/adus de peste tot, si nu numai ca nu ai timp pentru tine, dar nu ai timp nici pentru ce trebuie facut in casa. 

[Mickyyy]

eu sunt de accord cu missdarcey.

Cel mai mult timp liber il aveam pe vremea cand erau fetele "bebelusi"!

Cu cat cresc, cu atat e mai greu cu timpul liber. Daca ar fi sa fac un graphic al timpului liber, dupa nastere pana pe la vreo 8-9 luni (cand o ia de-a buselea sau in picioare, si devine pericol public, si trebuie supravegheat non-stop cat e treaz) e perioada in care ai cel mai mult timp liber. Intre 10 luni si vreo 2 ani e cel mai "hard", incepe sa mearga, sa exploreze, nu sta locului nici in casa nici in parc, trebuie sa stai mereu cu ochii pe el sa nu bage ceva in gura, sa nu-si bage degetele in prize, sa nu se catere cine stie unde. Apoi dupa 2 ani pana pe la 5-6 ani e o perioada asa-si-asa. E sufficient de mare cat sa te poti intelege cu el, dar e etapa "nu"-urilor si-a crizelor de personalitate. Daca stii sa le gestionezi, e perfect, daca nu, o poti pune si pe asta tot la perioada hard.

Intre 6 si 10 ani deja intri in perioada usoara, in care copilul poate sta nesupravegheat (si chiar singur in casa) perioade din ce in ce mai lungi, iar dupa 10 ani, eu cred ca incepi sa iti recapeti timpul liber de dinainte de a avea un bebe.

 

Asa ca revenind, o mamica de bebelus care mai sta si acasa, are dupa parerea mea cel mai mult timp liber, comparat cu o mama de copil mai mare.

Evident,difera activitatile pe care le poti face cu un bebe de cele pe care le poti face cu un copil mai mare, asa ca daca timpul tau liber ti-l petreceai inainte in cluburi (e doar un exemplu) e clar ca n-o sa-l mai ai ani buni de aici inainte. Daca mergeai la sala, sau la cosmetica, iarasi e problematic, cu un bebe, pentru ca marele dezavantaj la un bebe e ca timpul tau liber e dupa programul/cheful lui, nu dupa al tau! Dar poti face acasa cata miscare vrei, si poti sa ai grija si de tine.

Depinde ce presupune pentru tine timp liber. daca inseamna sa faci o baie reconfortanta, sa citesti o carte, sa vezi un film, sa faci o plimbare sau sa te intalnesti cu prietenele, ai timp berechet de ele (cu conditia sa accepti faptul ca le vei face cand are bebe chef sa te lase in pace, nu la ora la care ti-ai programat tu).

[monicabo]

Mickkyyy, mie perioada  "bebe" a fetelor nu mi s-a parut cea mai usoara, n-am perceput-o asa....

1. Fetita cea mare primele sa zic 3 luni, adica in perioada masa-somn, nu respecta programul standard "mancat la 3 ore" - ca la carte, si intre supturi, somn.... Manca (inainte de asta schimbam scutec), apoi o tineam in brate sa ragaie, cu totul cred ca se faceau intre 30-45 min, o puneam apoi la somn... eh, adormea, dar se trezea dupa vreo 1/2 h si daca nu eram langa patut, langa ea, plangea. deci nu aveam incotro, trebuia sa fiu langa ea. Iar in juma de ora, ce D-zeu sa faci mai intai? Alergam cheauna sa mai fac una-alta prin casa. Noaptea, acelasi program, reuseam sa dorm, cumulat cam 3-4 h, peste zi eram cam obosita, rar mai reuseam sa fac o tura de somn, cand aveam norocul sa doarma copilul ca la carte 

2. A doua fetita, bebe, a fost ok, cam ca la carte cu dormitul si mancatul, mancat, somn 2-3 ore, sculat si tot asa, noaptea adormea repede dupa mese... Dar o aveam pe cea mare, la 1 an si 4 luni (atat avea cand s-a nascut surioara), care ma solicita. Ma jucam cu ea, faceam activitati, dar eram mereu in urma ei prin casa. Era frumos, dar eram mereu in priza, nu era vorba de relaxare. Noptile erau nasoale unele din ele, cand se trezea ba una, ba alta... Peste zi nu mai apucam sa dorm deloc, prin casa deja incepea sa fie dezordine, jucarii peste tot, in paralel trebuia sa gatesc, nu mai aveam timp de absolut nimic altceva. 

3. Ambele fete, in perioada de carucior, nu au fost genul "eu stau la masa, si ma intalnesc cu o prietena la un suc, copilul sta langa mine in carut" cum mai vedeam la altii; nuuu, la noi carutul trebuia sa fie mereu in miscare. Sa ma fi intalnit cu cineva la un suc, insemna sa-mi iau sucul cu mine, sa plimb caruciorul, si sa dau ture in jurul mesei, adica sa vorbesc asa, din mers  ; chestia asta o puteam face doar cu mamici de copii care impingeau carucioarele prin parc, si faceam lucrul asta. Dar recunosc, uneori aveam momente in care as fi avut nevoie de liniste, de iesit in pic din vartejul "program copil - treburi prin casa"

4. Atata timp cat copiii erau mici, si activitatile cu ei eram mult mai limitate, si mult mai fragmentate, era o permanenta fuga cu ora de masa si de somn, care, nah, nu e bine sa fie depasite la copilul mic. Acum, cand fetele nu mai dorm dupamasa, nu mai sunt aceleasi restrictii orare, putem sta zi lumina afara, daca vrem, si permite vremea..

5. Acum pot sa zic ca mai am momente de relaxare, le pot supraveghea de la distanta, pot sta singure intr-o camera, fara prezenta mea, eu pot citi ceva daca vreau, pot sa ma uit la un film, serial, la o competitie. Cand erau mici, n-as fi putut, imi trageau de carte, mi-ar fi cerut non stop desene daca ma vedeau cumva cu TV deschis (or, se uitau, dar nu se putea continuu, si atunci evitam deschiderea tv-ului pt uzul meu personal). Iar cand dormeau, nu mai stiam de ce sa ma ocup prin casa: curetenie, intins rufe, calcat, ordine, nici gand relaxare...

6. Eu sunt un om care urmaresc stiri interne, externe, ce se intampla in jurul meu, am sporturi preferate si urmaresc diverse competitii, stiu jucatori, sportivi etc... eh vreau sa spun ca intre anii 2007-2011 inclusiv am un vid in capul meu, nu m-am uitat la mai nimic, nu am citit mai nimic, de la ziare la vreo carte. Sincera sa fiu, am dus dorul acestor activitati, care pe mine ma relaxeaza si pe care acum le pot face, cu fetele mai maricele 

[michelle-usa]

e vorba de organizare si dupa venitul din spital sa iti faci un fel de program.

 

eu din cate imi amintesc si sper sa nu gresesc ca iau jurnalul la verificat....in primul an am avut timp liber sa ccitesc mullet carti... mai ales  cand il leganam pe picioare, sa mergem in plimbari de 2x zi, la piscine, aveam timp de tv cand il alaptam, baita ii faceam la 2 zile,

 

l-am alaptat pana la 1 an si mai les in primele luni nnu aveam problem cu mancarea, dupa 6 luni imi amintesc ca nu era mare lucru sa fierb o mina de orez, niste legume si bucatelede pui...si masa lui era gata, ori fruccte, legume crude...

singur aproblema a ffost cu somnul ca se trezea la fiecare 2 ore sa suga cite un minut...asta pana cind am inceput cu infasatul pe al 7-8 luni si numai as ami-a dormit noaptea.

ziua avveam un patut in sufragerie si un fel de premergator stabil...asa ca puteam gati linistitta si el cu ochii pe mine.

 

mizerie nu se facea ca pastram si el nu facea nimmic...dei nnu pot sa spun ca a fost groaznic sau ca nu am avut timp de mine.

dupa un an s-a schimbat situatia.

Editat de michelle-usa, 03 iunie 2014 - 23:52 .

[Qarina]

Depinde de copii, de parinte -adicatelea ce intelege mama ca are ea de facut cat sta acasa cu bebelusul - si de nr de copii, de diferenta de varsta...

 

cu primul copil i had all the time in the world. Tot ce vroia era sa manance si sa fie tinut in brate. Am vazut sezoane intregi din lost:) am dat 3 examene de acca, am inceput un master, la 4 luni mergeam la sala, ii citeam copilului carti de marketing si strategie... O feerie :d

 

apoi a venit al doilea. Si mai mancacios si .... Vomitacios. Manca 15 min, vomita 3 ore:) daca il lasam jos din brate vomita. Nu-l terminam de schimbat vomita iara. Vomita in timp ce manca si o lua de la capat....

 

al' mare dja avea 1 an si 8 luni si stia un singur mod de deplasre: fuga. Peste tot. Si vroia atentie totala. Si de n-o primea, dezvolta idei proprii complet imprevizibile.

 

aveam bicepsi de admirat, eram cu 2 in brate:) am descoperit borcanelele, cel mic n-a vazut in viata lui fiertura facuta in casa:) eram slaba, eficienta si.... Zombie:)

Editat de Aqai, 04 iunie 2014 - 04:28 .

[monicabo]

La mine nici de uitat la TV cat alaptam copilul nu se punea problema, caci bebe era distras de la imaginila de la televizor si adio papa. Nu din prima luna, dar relativ repede din cate imi amintesc. Or, interesul meu era sa manance copilul 

Si mai e ceva, la primul copil mai intervine si stresul cauzat de lipsa experientei in ceea ce priveste copiii... Aveam o teama, asa, mai ales cand plangea asa, aparent fara motiv (cand stiam ca e mancata, schimbata, dat aerul afara...). Alimentat si de diverse sfaturi de la membrii familiei..... nah cand esti atat de neexperimentat, tinzi sa pleci urechea, si stai sa te intrebi daca asa cum gandesti tu e bine... Stiti voi sfaturi din alea: plange, inseamna ca-i e foame, n-ai suficient lapte, dai LP; plange ca l-ai invata numai in brate; nu-i mai da sa manance asa des, ca se invata asa, si nu mai ai timp de treburi; fa-i un program regulat (ce usor de zis!!! ca la armata, daca se poate...). M-am lovit de astea, si eram stresata, chiar daca nu am si aplicat aceste sfaturi, dar ma perpeleam si ma gandeam daca oare chiar e bine cum procedez.

Chestii care nu s-au mai intamplat in lunile urmatoare, sau de la inceput, la al doilea copil, cand eram sigura ca stiu ce fac.

[bubulina2401]

ptiu...chiar ca depinde atat de copil cat si de parinte. Eu, fiind la primul nici nu stiam ce si cum...acum daca ar fi sa-l fac pe al doilea as proceda altfel...

 

In primele 3-4luni a fost un haos cu somnul meu, al bebelusului, abia dupa am reusit sa mai fac un ana alta prin casa(in afara de spalat...ca masina de rufe merge singura).  Acum are aproape 11 luni si nu am o noapte dormita cap coada. 

Alaptatul a fost ok, dar mica fiind tragea putin adormea jumatate de ora si apoi se trezea si iar vroia..deci doar atipeam...

 

Cu caruciorul am tot plimbat-o dar cu "interventii"ca nu vroia sa stea si uite asa ajungeam cu fata in brate si impingand la carucior. Am luat Marsupi de mica, dar si pe asta l-am folosit prea putin. Acum, de cand s-a marit si are un program ai stabil e altceva...dar in curand ma intorc la serviciu si nu mai beneficiez de o ora de somn la pranz cand si cand.

 

Una peste alta a fost o perioada frumoasa, grea in anumite momente si acum parca imi pare rau ca ma duc la serviciu.Si ca sa revin on topic la mine nu prea a existat timpul liber...