inspirata de mesajul asta:
"as vrea sa cred .....as vrea sa cred ca o mai vad pe mama.
Ce tare doare ..... nu pot sa cred ca nu o sa o mai vad niciodata"
cand a pleacat mama am suferit dar nu am putut accepta ca asta a fot tot, nu o sa ne mai vedem niciodata.
dar credinta, Dumnezeu mi-a alinat intr-un fel durerea,si recunosc sincer ca nu mai sufar pt ea.
stiu ca mama ma asteapta si stiu ca e bine, nu o mai doare si nu mai are cancer...si e frumoasa asa cum si-a dorit dintotdeauna.
pur si simplu nu pot sa cred si nu poat sa accept asta, ca ce avem aici, relatiile pt care punem atita suflet si de care ne legam...sunt doar temporare. mi se pare prea sadic...prea dureros...e ceva incredibil de acceptat.
nu pot sa cred ca copilul asta care il iubesc si pt care mi-as da viata...nu o sa-l mai vad niciodata.sau pe sotul meu cu care impart totul si care a intrat in adincul sufletului meu.
nu pot sa accept viata asta temporara si nimic dupa. viata pt mine nu are sens sa ffie doar atit nu as fi vrut sa fiu in viata doar pt citivva ani , sa am familie sa investescc atitea emotii si apoi sa se spulbere totul ca si cum n-ar fi fost.
de asta am nevoie de credinta si credinta mi-a oferit alinare in timp de suferinta si un motiv de a trai si a ma bucura de ce am si de ce sunt...de aceea, promisiunile Domnului Isus sunt cele care imi hranesc sufletul si imi da speranta.
eu cred in eternitate si in posibilitatea de a ne intilni cu cei dragi.
Editat de michelle-usa, 24 mai 2014 - 06:06 .