Atata timp cat gravida va fi vazuta ca o bolnava, iar procesul nasterii in sine ca si o interventie pentru tratarea bolnavei, nu vom putea sa gandim obiectiv. Nasterea este un proces natural care are loc cu sau fara ajutorul cuiva.
Mortalitatea in trecut era mare nu pentru ca nasteau femeile pe camp, ci pentru ca atat mama cat si copilul erau expusi unei pleiade de infectii... Se murea la fel de mult si daca nasteai acasa cu dr. langa tine. Mureau si copii mici nu numai nou nascuti si mame tinere tot timpul.
Acum suntem in sec. 21, nu mai traim ca acum sute de ani. Medicina a evoluat. Nasterea ramane un proces natural la care familia (cu catel, purcel...) are dreptul sa participe daca asa vrea, unde femeia are dreptul sa aleaga cum si unde va naste si sa-si asume riscurile atasate unor astfel de decizii.
Eu cunosc femei care au nascut acasa. Sunt femei educate, informate, care dupa ce au trecut printr-o trauma la spital cu prima nastere nu au mai vrut sa nasca acolo din nou. Nu intru in detaliu in ce privesc presiunile care se pun asupra unei gravide de cadrele medicale in spital, le cunoastem cu toti. Sa nu credeti ca in America e altfel. Am fost la spital cu prietena mea acum 2 ani, ca sa fiu cu ea cand naste al 3 lea copil. Primii doi i-a avut cu epidurala, acum vroia sa nasca cat mai natural. A fost o lupta continua cu cadrele medicale, inclusiv cu dr. ei, care a tratat-o nerespectuos, pentru ca a indraznit sa refuze protocolul. Apropos, prietena nu a cerut nimic iesit din comun, doar a zis nu la oxitocina, calciu, intravenoase, monitorizare continua la pat. Dupa tot ce am vazut mi-am dat seama ca dr. nu a facut decat sa-i ingreuneze nasterea. Nu a venit nici macar un moment sa vada ce face. A avut noroc de o asistenta draguta care a fost alaturi de ea tot timpul, si cred ca ar fi nascut elegant daca nu era chemat dr. (nu ca ar fi avut nevoie de el, dar omul vroia sa-si faca banii).
Deci dupa parerea mea trebuie mai mult curaj sa nasti la spital.
In concluzie, ce e bine pentru tine nu inseamna automat ca este bine pentru toata lumea.
Eu una cred ca tine enorm de mama si cat de fixa e ideea ei cu privire la nasterea perfecta. Eu am mers la cursuri, m-am informat despre procedurile care se fac in travaliu la medic, cand sunt neaparat necesare si de ce. Apoi am zis in planul de nastere, vreau sa nasc cat mai natural, dar nu voi refuza interventii medicale daca sunt neaparat necesare. Pe parcursul travaliului meu care a fost foarte lung la prima nastere(36 ore), mi-au fost oferite diverse optiuni de grabire a travaliului ruperea apei, oxitocina. Am avut ocazia sa refuz si nimeni nu s-a suparat. Mi-au sugerat sa folosim un senzor intern de moitorizare a pulsului fetal, am zis ok pentru ca nu mi s-a parut invaziv si am preferat sa monitorizez copilul ca lumea. M-au lasat sa imping o ora si jumate fara folos, si am apreciat ca mi-au respectat dorinta. Am ajuns la cezariana pentru ca copila era mare 4.100kg.
Prietena mea a fost de la inceput fixata pe nasterea fara interventie medicala, cursurile ei prenatale mai aveau putin si spuneau ca ti-ai condamnat copilul pe vecie daca nu-l nasti acasa fara sa-l vada doctorul. Totul era rau:
- ecografiile rele si nefolositoare;
- anestezia rea;
- controlul dilatatiei rau;
- senzorii fetali rai;
- hormonul de accelerare a contractiilor rau;
- ruperea apei, v-ati prins rau;
- vaccinuri sau spalatul copilului dupa nastere evident rau.
Atunci cand pornesti la drum cu ideea ca spitalul este un loc gen fabrica in care nasterea trebuie sa fie standard 4-6 ore si medicul va face orice sa isi atinga standardul (era un argument in cartea prenatala pe care o citea) atunci orice medic care intra in camera de travaliu va fi privit ca un inamic din start. Ea plecase cu ideea ca va trebui sa se lupte cu medicul sa obtina ce isi dorea, si asta a facut obtinand in schimb o experienta mai putin placuta. A nascut cu aceeasi doctorita cu care am nascut si eu fetita si sunt sigura ca nu si-a schimbat doctora atitudinea, ci doar unghiul din care privea prietena mea a dat genul asta de interpretare.
Medicul poate avea si el o problema de comunicare, dar e oarecum egocentrist sa te gandesti ca medicul ala o sa faca o avere taman din nasterea ta. La prima mea vizita la OBGYN in Seattle, nu aveam inca asigurarea gata pentru ca intarziasera autoritatile sa imi acorde SSN-ul, si am platit din buzunar. Pai o vizita absolut normala m-a costat 500$, si sunt destule vizite pe parcursul unei sarcini, asa ca nu se scoate medicul din banii unei nasterii, au un venit destul de bun din practice.
Editat de Madanic, 03 iunie 2014 - 15:18 .