Hai să vă zic eu ceva live, după o recentă spitalizare.
Toată secția de obstetrică-ginecologie și o parte de maternitate a spitalului e în renovare și ne-au băgat în saloane cum au putut. În prima zi am stat în sala de travaliu de lângă sala de nașteri, am văzut un travaliu, am auzit nașterea. Nu foarte traumatizant c-am mai trecut și eu printr-o tură. A doua zi, m-au mutat în salonul vizavi de sala de nașteri, de unde-aveam vedere deplină asupra a tot ce se întâmpla. Așa c-am mai participat la una, cu împins și rugăciuni să iasă odată copilul că mă dureau deja pe mine contracțiile mele nedureroase.
În salon cu mine, o doamnă se tăvălea de mama focului în pat, toți o tratau de colică renală. Perfuzii, mergea, venea de la baie, durerile se întețeau, asistenta o monitoriza încontinuu, dureri crunte pe sub burtă, dar nu se simțea uterul contractându-se. În urină ieșise infecție, sângera, însă nimănui nu i-a trecut prin cap s-o pună pe masă un pic. A venit medicul rezident, la fel, pipăieli, împinsături, simțea durere peste tot, dar se tot întețeau cele pe sub burtă. Ea se văieta spunând că dacă o colică renală îi face asta, nu naște natural never-ever. Durerile se întețeau și veneau tot mai des. Mie îmi miroseau a contracții, la 15 min, la 10 min, la 7 min și-am întrebat-o pe asistentă dacă, totuși, nu e posibil să fie contracții, ea fiind la prima naștere neștiind ce simte, plus că burtica era moale peste uter, sarcina mică, putea să fie săracul tare că nu ajungeai la el să-l simți cum simți un uter contractat la 40 de săpt. La 3 minute a urlat să-i dea ceva că ea nu mai poate, atunci doar la insistențele asistentei a pus-o medicul pe masă. Avea dilatație 7. Atunci a început panica, și ca la noi, toți dădeau vina pe toți și urlau toți la toți. Au pus-o pe patul din sala de nașteri s-o învețe să respire și să împingă, și după câteva minute, a născut, la 28 de săpt, o minune mică de 1300. În timp ce împingea i-au luat analiză din secreție și s-a descoperit infecție în lichidul amniotic, analiză care se putea lua mult mai devreme...
Legătura cu subiectul e întrebarea mea, decât așa, nu mai bine naști lângă o căpiță de paie, cu mama sau bunica moșindu-te? Hai să punem și posibilitatea cazului fericit în care nu naști prematur...
Cum spunea și Otiliav, sunt cazuri și cazuri, asumări și asumări, de la ale tale, până la ale asistentei, moașei, medicului.
30+ la noi în culcuș