Pe perioada cat am lipsit din oras, am locuit intr-o localitate mica, unde religia penticostala este una dintre religiile majoritare. Fetita mea a mers la gradinita acolo, avand multi colegi de aceasta religie. La una din sedintele cu parintii, am completat un tabel in care erau trecute si studiile parintilor. Am ramas foarte uimita de faptul ca, dintre cei care completasera tabelul (in jur de 12 persoane), doar inca o pereche de parinti, in afara de noi, aveau studii superioare. Restul parintilor aveau studii variind intre 4 clase si 12 clase.
Parintii cu 4-12 clase aveau cel putin 2 copii. Multi dintre colegii fetitei mele aveau frati, mai mari, mai mici sau si mai mari, si mai mici.
Le-am admirat pe mamele acelea pentru felul in care se descurca cu 3 copii mici, cum reusesc sa ii coordoneze pe toti 3, astfel incat sa nu-i piarda din ochi.
Deci nu consider ca lipseste motivatia, ci ca avem stiluri de viata diferite si prioritati diferite, vrem altceva de la viata. Ne simtim implinite de copii in alte momente ale vietii noastre.
Si mai e un lucru: un nivel mai ridicat de educatie, traiul intr-un oras mare ne face victime sigure ale consumerismului. Vrem "ce e mai bun" pentru copilul nostru, si acest "ce e mai bun" poate include inclusiv carucioare de 2.000 de lei bucata sau hainute de nu stiu care firma sau jucarii care costa cat nu fac.
Sunt curioasa daca statisticile iau in considerare si studiile parintilor sau religia.
Editat de Selene_Bunny, 27 aprilie 2014 - 17:43 .