Io zic sa incetam sa ne judecam unele pe altele /altii cu privire la chestii relativ minore ( ca tot zicem de exemplul cu clanta ). Adica daca Ofibine ne-a cerut parerea, inseamna ca ea are cumva nevoie de aceasta parere sau macar sa vb cu cineva deschis. Chiar daca altele luam decizii singure, prin introspectie, poate modul e diferit. Si? Nimic rau in asta, la urma urmei.
La subiect, fiecare si le stie pe ale lui, ce suporta intr-un cuplu si la ce tine cu dinadinsul, si desi, multi avem lucruri comune, clar prioritatile difera. Spre exemplu, cate dintre cele care spun ca repararea clantei e o nimica toata ar fi trecut peste relatia paralela? Eu nu. Dar asta nu inseamna ca am eu dreptate si Ofibine nu are - ea stie cel mai bine ce conteaza pt. ea. Si noi putem sa ne oferim parerea si mai ales propriile reactii si ganduri ca ea sa "distileze" din ele ceea ce o ajuta sa intealaga mai bine propria realitate.
Ofibine - eu as intreba asa - tie sotul tau iti da, in esenta si la urma urmei, si in majoritatea zilelor ( ca in unele sunt sigura ca iti vine sa cum tuturor ne vine din cand in cand re la partener ) un sentiment de implinire si liniste sufleteasca? Daca ai vreun necaz, e el primul caruia ii povestesti si te plagi? Sau te bucuri asa sa il stii acasa, chiar daca nu faceti nimic deosebit impreuna, si stati in camere diferite? Simti ceva placut? Un sentiment de prietenie? Sau un sentiment de confort?
Sau te simti mai bine singura si pe el il percepi ca pe un obstacol, din orice motive? Sia sta, asa pe termen lung, nu 1 luna -2, ca astea sunt stari ce pot trece...
Cand te gandesti ca il ai langa tine, esti mai increzatoare in fortele proprii si in ce iti rezerva viitorul, stiind ca el e langa tine, sau il percepi ca pe o corvoada?
Asta m-ar ajuta pe mine sa mai imi clarific gandurile; nu stiu nici daca in situatia obstacol as lua neaparat decizia despartirii, dar macar m-ar ajuta sa iau o decizie interna...