307 raspunsuri la acest subiect

[Rufus]

Eu sunt curios cum reactioneaza el la exasperarea ta.

A fost vreodata vreo discutie in care ai adus vorba de o terminare a relatiei? L-ar tenta si pe el acest lucru?

Foarte ingenios ce zice Marius...dar va accepta (cu imbufnarea de rigoare) sau se va simti lezat ca ai trecut "la comanda"?

Cum ar reactiona la o plecare de-a ta cu copil cu tot in concediu, iar el acasa?

Adica: e doar lenes si comod sau nu vrea sa faca nimic cu tine?

[ab5174]

Eu zic sa faci ce simti tu ca e mai bine pentru tine......in fond si la urma urmei o viata ai, e pacat sa o traieste cu regret. 

[marius]

Se va simti lezat si o sa-i treaca in doua zile. Apoi se va obisnui. Nu se va intampla nimic spectaculos pentru ca asa este psihologia lui. Singura modificare va fi ca amandoi vor ajunge sa traiasca  momente diferite impreuna care vor schimba rutina care pentru el este ceva obisnuit fara impact insa pentru ea este o "scurgere" a vietii. In viata de cuplu pot sa existe nshpe tipologii relationale bazate pe nshpe tipologii comportamentale modificate de nshpe situatii particulare. De aceea cand se ajunge la puncte de acest gen in functie de "ce anume" nu functioneaza, pot sa existe diferite modificari ce pot imbunatati aceste "hopuri". Unele sunt usor de atins fiind punctuale, altele sunt de durata.

Aici seamana cu mancarea. Daca esti satul(a) de a manca paine cu unt si visezi la o portie de hamsii ceea ce ai de facut este sa faci rost de hamsii. Nimic complicat. Uneori solutiile sunt atat de simple si de aproape de ochii nostri incat putem sa nu le zarim.

[anca_27]

 Nu ne-am tinut socoteala cine ce face si cat cheltuie pentru ca ni s-a parut esential sa traim si ca indivizi, nu numai ca parteneri. 

Asta e o super bilă albă a relației voastre.

Eu am însă o teamă mare, pe care sper că nu te deranjează dacă mi-o exprim: de-atâta rutină și libertate, să nu fi apărut cineva „mai bun” la tine sau la el. C-atunci se schimbă toate datele problemei și e urgent să lucrați la relația voastră, care poate avea mai multe șanse decât credeți.

Marius, Rufus, Adriana, uneori obosești să fii tot tu cel cu deciziile, ca-n bancul ăla, „vreau să fiu bărbat ca mama!”. Acuma, depinde de cât și cum pornești și cât de realist privești asta: (1) știi că o s-o faci tot timpul și-ți iei de la celălalt ceva ce tu nu faci sau (2) te blochezi undeva pe drum și-ți dai seama că te-ai mințit frumos în privința asta și nu mai poți s-o faci. (3) Sau deblochezi blocajul. 

 

24+ la noi în culcuș

[anca_27]

Aici seamana cu mancarea. Daca esti satul(a) de a manca paine cu unt si visezi la o portie de hamsii ceea ce ai de facut este sa faci rost de hamsii. Nimic complicat. Uneori solutiile sunt atat de simple si de aproape de ochii nostri incat putem sa nu le zarim.

Totul e să nu uiți c-ai plecat de la pâine cu unt. Și când, după hamsii, visezi altceva, să nu uiți să te reîntorci și la pâine cu unt, și la hamsii.

 

24+ la noi în culcuș

[Androix]

Da, daca ar fi asa simplu cum frumos zice Marius ar fi bine. Pe mine nu deciziile in sine ma enerveaza ci tocmai lipsa de implicare si lasatul a toate cele in seama mea ma irita. Deci sa il tot pun in fata faptului implinit nu cred ca ar rezolva asta ci dimpotriva, pentru mine ar inseamna ca am depasit un prag foarte important: ala pana la care mi-a pasat care e si parerea lui. Si dincolo de pragul asta in acceptiunea mea mai raman extrem de putine lucruri pe langa o despartire.

[Letitia1]

Ofibine, tu trebuie musai sa ai o discutie cu el foarte clara, sa-l trezesti putin la realitate. Am impresia ca el te cam ia "for granted" cum spun astia aici. Pune-i in fata perspectiva de a te pierde si sa vedem daca mai e asa nepasator. Multi din noi nu apreciem o persoana pina nu o pierdem.

[silvi8]

Aparent voi nu aveti nici o problema. Sunt sigura ca din exterior relatia pare foarte frumoasa. Asa cred familia si prietenii vostri.

Eu nu inteleg ce te determina acum sa iti pui aceste intrebari. In ultimii 15 ani nu ai avut aceleasi probleme ? de ce vrei sa schimbi ceva acum? Este un factor care te-a determinat sa te gandesti la divort ?

Sau pur si simplu ai sperat mereu ca va fi bine, ca dupa fiecare discutie/episod rau  totul se va indrepta si vei obtine ceea ce iti doresti ?

Daca nu s-a intamplat nimic special ci doar ai ajuns tu la o limita atunci cred ca ar trebui sa te gandesti mai mult, sa pui in balanta ce ai acum si ce ai avea in cazul unei despartiri. Sa pui in balanta ce are acum fiica ta si ce va avea dupa divort.

Daca rezultatul e unul multumitor si balanta inclina catre divort atunci asta e.

Daca insa balanta inclina catre a ramane in aceasta relatie atunci poate ar trebui sa te schimbi tu. Nu pentru ca gresesti cu ceva ci pentru ca asa e cel mai usor. Din experienta mea stiu ca cel mai usor e sa te schimbi pe tine decat pe altii.

E foarte comod sa dai sfaturi din afara, dar eu asa as face. nu am fost in situatia ta, dar am trecut si noi prin multe incercari. In cazul meu totul s-a rezolvat deabia cand am incetat sa mai cautam vinovatul, am incetat sa mai vanam defectele celuilalt ci am convenit impreuna, ca scopul nostru este sa gasim o cale de a continua frumos. Dar sotul meu este destul de implicat si mai ales nu ar putea sa ramana fara mine sau fetita. cand a constientizat asta atunci lucrurile s-au imbunatatit simtitor, si nu pentru o perioada, a trecut mult timp de atunci.

Din ce povestesti tu eu cred sincer ca relatia voastra poate intra pe un fagas normal.

[oana_s]

Ofibine,

 

tu esti profund nefericita, iar nefericirea nu se ascunde dupa vacante, city-break-uri, copil si alte lucruri frumoase.

 

Daca nu esti cu cine trebuie, apoi nici in Bora-Bora nu esti fericit, nici cu palate, nici cu nimic.

 

Tu vrei sa traiesti, nu sa supravietuiesti vietii, te inteleg perfect, probabil a venit vremea cand nu mai ti-e usor sa traiesti cu un compromis asa de mare...

 

Nimeni nu stie ce si cum simti tu, e posibil sa-ti fie f greu dupa un eventual divort sau extrem de usor. Nimeni nu-ti poate garanta asta. Poate nici n-ai trait singura si nu stii cu ce se mananca asta...probabil te temi de reactia fetitei, poate chiar si de reactia ta pusa in fata faptului implinit.

 

Una peste alta, singuratatea in doi este o povara pt suflet si nu toata lumea o poate duce.

 

O imbratisare de la mine .

[oana_s]

 In cazul meu totul s-a rezolvat deabia cand am incetat sa mai cautam vinovatul, am incetat sa mai vanam defectele celuilalt ci am convenit impreuna, ca scopul nostru este sa gasim o cale de a continua frumos. Dar sotul meu este destul de implicat si mai ales nu ar putea sa ramana fara mine sau fetita. cand a constientizat asta atunci lucrurile s-au imbunatatit simtitor, si nu pentru o perioada, a trecut mult timp de atunci.

Din ce povestesti tu eu cred sincer ca relatia voastra poate intra pe un fagas normal.

Dar voi va iubeati, asa-i?