Eu am facut gimnaziul in cadrul unui liceu :) Si a fost una dintre cele mai bune alegeri pe care le-au facut ai mei - mediul si nivelul clasei nu se compara cu majoritatea scolilor generale, mai ales cea din care am plecat eu.
Ca un pic de background: eu am fost un copil foarte timid si destul de anxios, care in prima zi de scoala dintr-a cincea nu cunosteam pe nimeni din viitoarea clasa. Prima persoana pe care am cunoscut-o mi-a devenit cea mai buna prietena de atunci, imi va fi curand domnisoara de onoare la nunta :) Si am ramas douazeci dintre colegi impreuna opt ani, pana in clasa a doisprezecea. N-am fost cea mai unita ori cuminte clasa neaparat, dar faptul ca proveneam din medii sociale asemanatoare si aveam interese relativ comune a ajutat mult, cred. Eram toti inteligenti, cand a fost de invatat, am invatat toti, cand a fost de chiulit in grup am chiulit, de asemenea, toti :)
Profesorii s-au adaptat sa ne predea si noua, n-am simtit vreodata ca n-ar fi putut sa se faca intelesi, au avut standarde inalte pentru noi, dar ne-au si alintat destul de mult, ca eram aia mici :)) (eram a doua generatie care incepea gimnaziul in liceul respectiv, si clasa unica pentru anul meu). Am beneficiat, deci, de profesori foarte faini, de predare de calitate inalta si de interes maxim, caci ne "cresteau" :) La concursuri se ducea cine voia, de altfel nici nu erau prea multe - Cangurul era privit cumva ca o gluma, ce contau erau concursurile judetene / interjudetene de matematica sau informatica, si olimpiadele in general. Judeteana era un minim, am ajuns si la nationale :) Am intrat, de asemenea, si prin tot felul de concursuri nationale sau internationale, care in general erau accesibile mai degraba liceelor.
In rest, de cei mari eram relativ separati, invatam intr-un corp doar noi, cei mici, si vreo doua clase de a noua/a zecea parca. Dintr-a noua ne-a mutat si pe noi in corpul principal al liceului :) Dar in general, nu prea ne vedeam cu cei mai mari, si chiar daca ne vedeam, aia ne ignorau cu succes :) Sunt mandra sa raportez ca in timpul gimnaziului n-a fumat nimeni de la noi din clasa - ne-am apucat, in bloc compact, in vara de dupa capacitate :))) Si ne-am lasat singurei pana la final de a doispea (cu niste mici exceptii, vreo doua sau trei). La un moment dat stiu ca ne apucase o moda cu mancatul sanatos, in consecinta ne aduceam sandwichuri de acasa, mama era fericita maxim ca renuntasem la covrigei si biscuiti :))
Ce mi-a placut tare mult la clasa din care am avut norocul sa fac parte a fost ca eram niste copii foarte diversi, si incurajati de parinti in tot felul de directii, desi urmam un liceu cu profil real (mate-info). S-a facut performanta si in mate, si in info, dar si in franceza sau engleza, teatru, dans, coregrafie, baschet, chitara.. nu mai stiu, eram toti destul de artisti, asa :)) Numai de fizica nu s-a lipit nimeni cumva (desi vreo cativa au sfarsit in Politehnica). Toti am luat bacul, toti am terminat facultati bune, eu zic ca e o poveste de succes, asa :)
Ce vreau sa zic, sumarizat, este ca experienta e misto, anturajul tinde sa fie mai bun si se merge in general cu turma spre lucruri mai pozitive (si daca nu-s neaparat pozitive, nu pot astia sa exmatriculeze o clasa intreaga pentru ca s-au hotarat cu totii sa chiuleasca la chimie, nu? :)) ).
Disclaimer: eu am terminat intr-un orasel mai de provincie, asa, banuiesc ca exista si multe scoli generale in Bucuresti unde experientele sunt asemanatoare; la noi in oras nu prea erau :)
