Din perspectiva mea de mamica a unui copil ceva mai maricel ( 10 ani ), pot spune ca, prin aplicarea pedepselor, un copil intelege ca orice actiune care creaza discomfort altcuiva, cauzeaza consecinte. Prin pedepse, inteleg : privarea de calculator, tv, fara revistele ei preferate; adica, lipsa a ceea ce ii face placere.
Societatea functioneaza la fel; de ce nu ar fi si educatia copiilor aceeasi cu a intregii societati ?
Evident, copiii trebe sa se simta iubiti chiar si atunci cand nu li se da voie sa vada desenul preferat sau sa iasa la joaca cu prietenii ( in functie de varsta).
Fetitei mele ii explic, iar si iar, ce inseamna un prieten si ca este firesc sa nu fim pe placul unor persoane, asa cum nici noi nu ii putem placea pe toti; este firesc. Viata nu inseamna doar miere si lapte, ci si perioade grele, care, din fericire, trec; trebe doar sa avem rabdare si sa nu disperam.
Editat de Alizee, 16 februarie 2014 - 19:05 .