185 raspunsuri la acest subiect

[Deceneus]

 

Un articol interesant pe Hotnews  - "Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri? Ce se intampla cu copiii lasati sa faca tot ce vor - de la prabusirea disciplinei in scoli pana la suicid" de Raluca Pantazi cu idei preluate dintr-un articol din The Telegraph
(fragmente)

In conditiile in care tot mai multi copii devin de nestapanit atunci cand sunt lasati sa faca tot ceea ce vor, moda veche de crestere a copiilor ar putea reveni in actualitate chiar si in Scandinavia, scrie Judith Woods, care precizeaza ca exact tarile care altadata se mandreau cu stilul inovator de crestere a copilului acum se gandesc daca este intelept sa-ti lasi copilul sa faca ce vrea, ori de cate ori vrea. 

 
Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii. Potrivit acestuia, "a-i spune 'nu' unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil. Parintii ar trebui sa se comporte ca parinti, si nu ca cei mai buni prieteni. Ar trebui sa isi pregateasca copiii pentru viata adulta invatandu-i cum sa se comporte, nu tratandu-i ca pe printi si printese. In Suedia, ei cred ca orice forma de interventie impotriva copilului este o forma de molestare".  

"Asa-zisii experti cred ca parintii trebuie sa negocieze mai degraba decat sa pedepseasca. Au inteles gresit conceptul de a fi parinte. Copiii nu sunt atat de fragili precum cred ei", sustine David Eberhard, autor al cartii "How Children Took Power", citat de Telegraph. 
 
...
Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent si autor al "Paranoid Parenting", este citat in articol spunand ca "cea mai tulburatoare caracteristica a societatii suedeze este abdicarea voluntara din autoritatea de adult". "A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care parintii ar trebui sa il faca", iar ingrijorarea nu este ce li se intampla cand sunt copii, "ci ce se intampla cu ei pe masura ce cresc", avertizeaza Frank Furedi.   

 

Psihiatrul suedez David Eberhard avertizeaza insa ca problemele sociale sunt in crestere in scolile din Suedia, unde elevii refuza in mod obisnuit sa urmeze instructiunile profesorilor, iar problemele continua in ceea ce el numeste o viata adulta neimplinita. Potrivit acestuia, "asteptarile lor [asteptarile copiilor - n.red.] sunt prea mari si viata e prea dura pentru ei. O vedem in tulburarile de anxietate si de automutilare, care au crescut in mod dramatic".  

"Tinerii din Suedia tind sa fie foarte dezamagiti in viata, mai ales in jurul varstei de 20 de ani", sustine Eberhard, care precizeaza ca desi se inregistreaza o scadere a sinuciderilor, "exista o crestere uriasa a tentativelor de sinucidere, mai ales in randul fetelor cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani".

Editat de redactor, 18 februarie 2014 - 19:13 .

[Jullia]

Prevad o discutie interesanta, daca va avea norocul sa nu ajunga la Zezeu...

 

Pentru mine e clar "A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina" , asadar tot echilibrul si calea de mijloc se recomanda. Nimic nou sub soare.

[Victoria_mami]

Eu sunt una dintre mamicile care isi rasfata copilul. Dar cu limita (cred eu).  Nu cred ca m-am gandit niciodata la cat de rau ii face rasfatul, ci doar la faptul ca e copilul meu si imi doresc tot ce e mai bun ptr. ea. Probabil ca (la fel ca majoritatea parintilor din aceeasi generatie cu mine, noi care am crescut fara jucarii si fara prea multe) acum compensez si ii ofer copilului meu tot ce nu am avut eu. Insa, in acelasi timp, impunem limite, nu mi-e frica sa spun NU, am si noroc de copil cuminte, care nu face crize cand aude NU, i-am explicat de multe ori ca atunci cand se poate, e intotdeauna DA, insa daca spunem nu, ii explicam si de ce e nu si ca in general e nu ptr. ca ori e ceva periculos, ori e scump (daca vorbim de lucruri materiale) ori chiar nu e cazul. Cum spunea Julia, totul e sa gasesti un echilibru. Sa gasesti calea de mijloc.

[ValentinaP]

Intotdeauna extremele vor crea monstrii: disciplina exagerata, inducerea fricii ca mecanism de control , pe de o parte , si permisivitatea excesiva, pe de alta parte.Ceea ce e intre ele - ofera  alternative cu care parintii pot jongla. Nu exista un  manual  care sa ne invete sa fim parinti.;nu exista parinte perfect, la fel cum nu exista copil perfect. Exista insa o gramada de studii in ceea ce priveste comportamentul parintilor si al copiilor - si in multe din ele am regasit mecanismul educational "recompensa - pedeapsa " . Un soi de conditionare operanta , in care copilul invata sa aleaga si sa-si asume ceea ce alege. O interventie a adultului, deci. Aflata intr-o continua dinamica, as zice eu.

[iahim]

Exista insa o gramada de studii in ceea ce priveste comportamentul parintilor si al copiilor - si in multe din ele am regasit mecanismul educational "recompensa - pedeapsa " .

 

Asa este,cele mai multe carti de psihologie aduc in discutie parentingul conditionat bazat ,printre altele,pe pedeapsa-recompensa.

 

De curand,ALFIE KOHN a scris o carte de parenting care a "revolutionat " tot ce stiam cu totii despre parenting :PARENTING NECONDITIONAT,de la recompense si pedepse la iubire si intelegere.Este cu totul o alta viziune asupra modului in care educam copii,si nu are nicio legatura cu permisivitatea.

 

Consider ca am citit destul de multe carti de parenting.Dar niciuna nu m-a pus pe ganduri si niciuna nu m-a impresionat mai mult ca aceasta.Mesajul :iubiti-va copiii neconditionat!

 

" ....alegerea intre parenting conditionat si neconditionat reprezinta o alegere intre doua moduri radical diferite de a vedea natura umana....Practicile care definesc parentingul conditionat sunt modalitati prin care impunem copiilor supunerea.Prin contrast,sugestiile oferite in carte,care decurg in mod firesc din ideea de parenting neconditionat,sunt variatiuni pe tema colaborarii cu copiii pentru a-i ajuta sa devina oameni buni,care sa ia deciziile potrivite"

 

Iata cum ilustreaza pe scurt autorul diferentele dintre cele doua abordari:

   Parentingul neconditionat   se concentreaza pe copilul ca intreg,cel conditionat pe comportament   .In cel neconditionat ,perspectiva asupra naturii umane este pozitiva si echilibrata,in cel conditionat este negativa .

  Perspectiva iubirii parintesti este un dar in parentingul neconditionat,in cel conditionat iubirea este un privilegiu care trebuie castigat.

Strategii : in cel neconditionat, se bazeaza pe " a lucra impreuna"(gasirea unor solutii),in cel conditionat: a actiona asupra copilului( control prin recompense si pedepse).

[Victoria_mami]

Eu nu am citit in viata mea o carte de parenting. Si desi folosesc si eu recompensele (pedeapsa doar prin asociere, adica prin lipsa recompensei) nu imi place deloc. Eu ii cumpar Victoriei cand cere ceva fara un motiv anume, sotul meu mai vine uneori acasa cu cate ceva ptr Victoria si cand ea intreaba de ce i-a luat, el ii raspunde "Ptr ca te iubesc, am vazut lucrul asta si m-am gandit la tine!"  Cum se spunea mai sus, nu exista parinte perfect si eu recunosc ca sunt departe de a fi perfecta. Insa, cred ca un copil care creste stiind si simtindu-se iubit neconditionat va fi un adult ok. Probabil ca va fi dezamagit cand va intelege ca nu toata lumea il poate iubi neconditionat, insa nu cred ca e posibil sa cresti si sa pregatesti un copil atat de bine! ptr. viata incat nimic sa nu-l poata dezamagi sau rani.

Editat de Victoria_mami, 16 februarie 2014 - 18:41 .

[eumada]

Deceneus a pornit de la Suedezi.N-are treaba cu noi...e cunoscut faptul ca acolo in scoli suint afise de genul"parintii te obliga sa-ti faci temele?suna-ne si noi te scapam de ei"...asta insemnand ca la cea mai mica incercare de impunere a ceva ,aia iti pot lua copilul si sa nu-l mai vezi niciodata...sunt destule cazuri...

 

Asa ca sa ramana acolo la ei...si sa-si tina in continuare tarile nordice copiii ca la 10 ani sa nu stie sa citeasca,sa tina asasini precum cel care a ucis tinerii aia pe insula aia....

 

 

Nu se refera la ce inseamna parentingul conditionat si encondiionat ci la faptul ca,probabil ingroziti de faptul ca asa zisa protectie a copilului...de acolo poate lua copilul de langa parinti pentru orice ...parintii au lasat garda jos....

[andacos]

Eu mi-am crescut copilul cu sufletul,asa cum am simtzit eu,pentru unii sigur am aplicat o educatzie permisiva,foarte permisiva chiar...insa asa am simtzit eu ca  ebine si va asigur ca nu am niciun monstru la usa.

 

Nici eu la rindul meu nu am primit o educatzie severa,chiar as spune ca a fost destul de permisiva pentru timpurile alea si cu sigurantza,mult mai permisiva decit a a ltora din imediata mea apropiere.Si nu sunt un monstru,cu sigurantza!

 

Eu cred ca parintzii moderni simt ce tip de educatzie se potriveste copilului,in functie de copil.Si nu cred ca exista parintzi-vorbim aici de parintzi normali,care sa-si chinuie proprii copii cu metode invechite si depasite,

 

Dana

[andacos]

Deceneus a pornit de la Suedezi.N-are treaba cu noi...e cunoscut faptul ca acolo in scoli suint afise de genul"parintii te obliga sa-ti faci temele?suna-ne si noi te scapam de ei"...asta insemnand ca la cea mai mica incercare de impunere a ceva ,aia iti pot lua copilul si sa nu-l mai vezi niciodata...sunt destule cazuri...

 

Esti fixata pe tema asta si bineintzeles ca exagerezi cumplit!!!!

 

Dana

[ab5174]

Hai mai Eumada ca nu e chiar asa...si nebunul ala care a ucis a fost o exceptie ...acum nu ii putem face pe toti criminali.