Autor: Dr. Darla Clayton, PsyD,
Sursa: http://www.abilitiesexpo.com
Traducere: Cati Uzea
1. Nu esti singur.
Nu poate fi altcineva cu aceeasi constelatie de simptome ca si copilul dumneavoastră, dar există oameni cu provocari similare. Găsiti acei oameni. Nu am mai întâlnit pe nimeni cu exact aceleași probleme ca ale copilului meu, dar am o legatura stransa cu persoane care se confrunta cu diagnostice asemanatoare. Mi-am făcut prieteni minunați de la care am primit - și sper ca am si oferit - un mare sprijin. Trebuie doar să intru pe unul dintre grupurile mele de Facebook și imi amintesc imediat ca nu sunt singur.
2. Si tu meriti sa ti se poarte de grija.
Noi suntem pusi in postura de a avea grija de altii aproape in mod constant. Cu toate acestea, tu inca mai ai nevoie si meriti sa ti se poarte de grija. Si asta presupune sa iti rogi prietenii sau familia sa iti aduca o masa din cand in cand sau sa mergi pentru o manichiura sau la o intalnire seara sau orice altceva iti face placere. Fa-ti timp si bucura-te de orice te face sa te simti special si ca ti se poarta de grija, pentru ca si tu meriti asta.
3. Nu esti perfect – dar asta este in regula!
Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Ne putem plange de mila sau putem merge mai departe. Incearca sa iti schimbi modul de gandire – poate ca a fost un motiv intemeiat pentru care ai pierdut acea intalnire despre care credeai ca este programata marti dar de fapt era programata luni. Poate copilul tau a avut o zi grea la scoala si din cauza asta te-a tinut treaza toata noaptea. Cine stie? Dar avand pretentii prea mari de la tine nu va face sa se schimbe situatia, asa ca incearca sa mergi mai departe.
4. Esti un Super Erou.
Poate ca nu poti sari peste cladiri dintr-un singur salt, sau poate ca nu poti alerga mai repede ca glontul dar esti cu siguranta un super erou. In fiecare zi gestionezi situatii despre care parintele unui copil sanatos ar spune ca sunt imposibile. Tu intinzi muschii spastici ai copilului, iti amintesti de pastile, faci injectii si dai medicamente. Tu iti tii copilul in timpul procedurilor medicale oribile. Tu trebuie sa faci fata frecvent episoadelor de depresie si descurajare ale copilului si de cele mai multe ori reusesti sa eviti ca deznadejdea sa te cuprinda si pe tine. Tu iti incurajezi copilul sa faca lucruri despre care doctorii spun ca nu le vor face niciodata, dar tu nu renunti niciodata la speranta. Tu esti terapeut, asistent medical, doctor, prieten si confident. Tu nu esti un parinte obisnuit.
5. Terapia este joaca.
Participand la mai multe sesiuni de terapie, am devenit frustrata de ceea ce credeam ca era un abandon prematur al sesiunii de terapie in mai multe ocazii. De atunci am crescut, am invatat si am ajuns sa inteleg . Pentru copii terapia este joaca iar joaca este terapie. Ceea ce vreau sa spun este ca cei mai buni terapeuti gasesc cai de a-l determina pe fiul meu sa participe la activitati care reprezinta o provocare, la care altfel s-ar fi opus. Dar facand sa para un joc, si-a dorit sa participe. Am luat aceasta lectie din cartea lor si am aplicat-o acasa.
6. Joaca este terapie.
Dar ideea asta e diferita de cea de la numarul 5. Dupa terminarea terapiei, am cautat activitati care i-ar oferi fiului meu beneficii terapeutice. Se juca hockey pe sanie, a invatat sa traga cu arcul si a luat lectii de inot. Toate astea sunt terapie. Invata, se distreaza si se intareste. Am castigat de trei ori!
7. Fa-ti timp sa te distrezi cu copiii tai.
Vei fi obligata sa iei decizii dureroase care iti vor rani inima si te vor face sa te indoiesti de tot ceea ce credeai, de tot ceea ce stiai sau intelegeai. Este important sa fii constient ca faci tot ceea ce poti, tine minte ideea de la numarul 3.Admit ca ma chinuie enorm constiinta cand am de luat astfel de decizii si pot deveni coplesita de importanta lor. Discuta despre framantarea ta cu altii care o inteleg si ai incredere in tine ca vei lua instinctiv cea mai buna decizie. Mergi mai departe si odata decizia luata nu mai zabovi asupra ei. E mai simplu de spus decat de facut dar merita incercat!
Multe din alegerile pe care esti obligat sa le iei nu au un raspuns corect sunt doar decizii cu putin mai dureroase decat deciziile gresite. Vei face tot posibilul dar nu vei reusi intotdeauna sa iei decizia corecta nu conteaza cate nopti nedormite vei petrece framantandu-te cum sa faci fata situatiei.
10. Iarta-te.
Da, o vei da in bara uneori in ciuda celor mai bune intentii. Torturandu-te pe tine insuti nu te va face sa te simti mai bine nici nu te va ajuta sa iei decizii mai bune. Adu-ti aminte ca multe din deciziile cele mai grele nu au un raspuns corect.
11. Sa fii parinte este greu. Sa fii parintele unui copil cu nevoi speciale este extra greu.
Dar poate de asemenea sa fie extra plin de satisfactii. Ne transforma in parinti extra pasionali. Si asta va face intotdeauna ca viata sa fie extra interesanta. Odata cu provocarile vin si satisfactiile. Cateodata satisfactiile sunt greu de gasit dar ele sunt acolo, in inima ta daca te uiti dupa ele.
12. Sa cresti un copil cu nevoi speciale este ca un maraton.
Pentru oamenii aceia care incearca sa castige un maraton nu exista pauze. Daca vrei sa ramai in cursa trebuie sa mananci, sa bei si chiar sa-ti faci nevoile in timp ce alergi. Dar maratonul nostru merge mai departe in viitorul previzibil si dincolo de acesta. Asa ca adu-ti aminte, nu trebuie sa castigi doar sa ajungi la final. Acela care ajunge pe ultimul loc in maraton a luat pauze, s-a odihnit si a baut apa, a luat un sandwich, si-a consultat telefonul pentru a fi la curent cu afacerile lui si s-a intors pe traseu. Da-ti astfel de momente, cat de scurte, ele sunt pentru tine insuti. Meriti macar o clipa de liniste din cand in cand.
13. Nu te pierde cu firea.
Nu lasa obligatia de a fi un parintele unui copil cu nevoie speciale sa iti creeze ori sa iti remodeleze identitatea. Noi oamenii suntem diferiti in multe feluri. Suntem alcatuiti dintr-o suma de aptitudini si preocupari iar a fi parintele unui copil cu nevoi speciale este o parte din identitatea noastra. Dar nu ar trebui sa fie toata identitatea noastra. Cand iti concentrezi toata viata ta, toate resursele tale, tot ceea ce esti tu in jurul copilului si a nevoilor lui, ceea ce esti tu, omul unic din tine, se poate pierde. Gaseste lucruri din viata ta de care te bucuri sa le faci, un pahar de vin, un hobby, cumparaturi doar pentru tine.
14. Pastreaza-ti simtul umorului.
Unele lucruri ma deranjeaza, cu totii avem problemele care ne agaseaza, una din ele este pentru mine limbajul oamenilor. Dar daca nu esti atent, poti deveni prea sensibil la atat de multe lucruri incat oamenii sa inceapa sa iti evite compania. Multe expresii de genul „Era sa fac infarct” sau „M-au apucat crizele” pot fi deranjante pentru parintii ai caror copii au avut de fapt un atac de inima sau au frecvent crize. Oricum incearca sa iti amintesti ca oamenii nu fac aceste comentarii ca sa te ofenseze sau sa te supere sunt doar expresii din limbajul lor curent.
15. Sarbatoreste lucrurile marunte!
Lauda-te cu acele realizari care pot parea marunte altora dar care sunt imense pentru copiii nostri! Copiii nostri se dezvolta dupa propriul lor calendar, invata mai tarziu multe abilitati iar unii nu vor reusi niciodata. Un deget care nu putea fi miscat inainte, un cuvant, o propozitie, un zambet, o imbratisare, oricare ar fi „marile realizari”, impartaseste-le cu aceia care te iubesc pe tine si pe copilul tau. Ei vor intelege.
16. Nu-i lasa pe parintii obisnuiti sa te descurajeze.
Stiu cat e de greu sa auzi de la parintii al carui copil e mai mic decat al vostru ca a inceput sa mearga iar al vostru nu. Sau sa ai de-a face cu strainul care intreaba de ce copilul tau de 2 ani sta in bratele tale in loc sa mearga pe picioarele lui. Incearca sa iti amintesti ca acestor oameni le lipseste contextul in care noi suntem inconjurati in mod constant. Explica-le, invata-i, fii rabdator, du o munca de constientizare printre aceia care nu stiu despre ce e vorba. Si adu-ti aminte, parintii obisnuiti au dreptul sa se laude deasemenea iar faptul ca se mandresc cu realizarile copiilor lor nu este deloc o lovitura la adresa copilului tau minunat.
17. Nu face comparatii.
Asta este o alta provocare dar merita efortul. Toti copiii sunt diferiti, fie ca sunt copii normali sau cu nevoi speciale, toti vor creste si se vor dezvolta in ritmul lor propiu. Daca un nivel de dezvoltare nu atins asa cum crezi tu ca ar trebui sa fie, cu siguranta ar trebui sa vorbesti cu doctorul copilului tau. Sa faci comparatii cu rudele, cu verisorii, cu copiii de la gradinita, sau chiar sa compari copiii cu acelasi tip de dizabilitate rareori te ajuta sa te simti mai bine. Copilul tau este unic si va avea plusurile si minusurile lui personale.
18. Nu trebuie sa fii ca ACEL parinte.
Il stii pe acela care isi petrece 10 ore pentru a crea gustari uimitoare in forma de animale cu mustati. Pe acela care trimite felicitari adorabile de sarbatori. Pe acela care gaseste cele mai frumoase cadouri pentru profesori in fiecare an. Si pe acela al carui copil este imbracat in cele mai dragute tinute care parca nu se murdaresc niciodata. Daca asta este tipul de mama care este dat sa fii atunci continua cu forte noi! Oricum am descoperit ca sunt intotdeauna suficient de multe astfel de mame in clasa copilului meu astfel incat sa aiba parte toti de gustari dragute si felicitari. Deoarece eu am alte responsabilitati , mult mai dificile, ca parinte, atunci le las lor toata gloria!
19. Fa-ti timp pentru casnicia ta.
Casnicia este o munca grea, punct. Cresterea copilului este o munca grea, punct. Cresterea unui copil cu nevoi speciale este o munca si mai grea, punct! Pentru aceia dintre voi care sunteti casatoriti sau intr-o relatie, luati-va timp pentru acea relatie departe de copii.
20. Ai incredere in instinctele tale.
Tu iti cunosti cel mai bine copilul. Doctorii, profesorii, terapeutii sunt cu totii resurse fantastice dar daca nu simti ca esti ascultata sau ca nevoile copilului tau nu sunt indeplinite, este de preferat sa obtii o a doua opinie. Nu ezita sa lupti pentru copilul tau si nevoile lui. In timp ce profesionistii sunt experti in domeniul lor, tu esti expert in nevoile copilului tau.
Dr. Darla Clayton este trainer si psiholog. Ea a obtinut doctoratul in psihologie la Universitatea Indiana din Pennsylvania. Este sotie si mama a doi copii minunati, un baiat de 9 ani cu paralizie cerebrala si o fiica de 5 ani. Inspirata de succesul fiului ei in sporturile adaptate pentru cei cu dizabilitati si preocupata de lipsa unor astfel de activitati sportive pentru copilul ei ea a infiintat in 2011 „Strong As Steel Adaptive Sports” (Clubul pentru sporturi adaptate „Tari ca otelul”) pentru copii cu varste inre 5 si 21 de ani cu dizabilitati fizice si de vedere
Avertisment: Dr. Darla scrie din perspectiva unei mame implicata in cresterea unui copil cu nevoi speciale si a unui al doilea copil normal. Desi este psiholog de cariera doreste sa exprime in mod clar ca randurile de mai sus nu au rolul de a oferi consiliere medicala sau psihologica.
