Sari la conținut

Sari la conținut


* * * * * 2 voturi

Decizie grea


41 raspunsuri la acest subiect

#1
teuta16

teuta16
  • Membri
  • 8 mesaje

Postat 27 ianuarie 2014 - 17:14

Sunt o mamica singura..desi am un partener

Sa incep cu inceputul: am doi copii, o fetita de 3 ani jumatate si un baietel de aproape doi ani, facuti din dragoste (desi as tinde sa spun ca a doua sarcina a fost un accident), pe care mi i-am dorit foarte mult, si s-au dovedit a fi doi copii frumosi si reusiti din toate punctele de vedere.

Tatal lor este un barbat pe care l-am iubit foarte mult in tinerete, a fost o "ïubire interzisa", atunci nu am putut fi impreuna, dar ne-am regasit dupa multi ani si am descoperit ca iubirea dintre noi a rezistat timpului. Am avut noroc sa primim a doua sansa, si la foarte scurt timp dupa regasire am descoperit fericita ca urma sa avem un copil.

Desi reactia lui cand a aflat a fost una pozitiva, am descoperit apoi, cu timpul ca de fapt nu era foarte pregatit pentru asta. Ca l-o fi speriat sa aiba un copil la o varsta peste 40 de ani, ca ar mai fi vrut o vreme doar pentru noi, ca tanjea dupa viata comoda si lipsita de griji pe care o avusese pana atunci..nu stiu. Nu mi-a raspuns niciodata la aceasta intrebare.

Cert este ca la cam 6 luni dupa, desi paream fericiti si indragostiti, am descoperit a reluase legatura cu o femeie din trecutul lui. Ca sa n-o lungesc, am suferit foarte mult, am vrut sa plec, l-am alungat pe el, dar mi-a jurat ca nu a fost nimic, decat niste conversatii inocente (desi am avut dovada clara ca nu a fost doar atat), ca ma iubeste si vrea sa imbatranim impreuna. Apoi, dupa o vreme, am descoperit ca inca vorbea cu ea din cand in cand..pana cand, la 2 saptamani dupa ce am venit acasa cu fetita noastra, am gasit o conversatie intre ei mai "äprinsa". Atunci chiar l-am dat afara, am suferit enorm, dar pana la urma m-a convins ca totul a fost virtual, o ratacire, si din nou mi-a promis ca totul va fi roz....

Desi ce a urmat a fost faptul ca inselata fiind de atatea ori, mi-am pierdut increderea in el, si am inceput sa bat in retragere. Relatia noastra a inceput sa se deterioreze, si desi nu au fost certuri, s-a racit treptat.

La 1 an de la nasterea fetitei, am ramas insarcinata din nou (desi acea partida de sex a fost cu totul intamplatoare, accidentala, pt ca si relatia fizica dintre noi a avut de suferit), iar cand i-am spus despre asta, reactia lui nu a mai fost atat de fericita.

Cred ca doar prin prisma faptului ca nu e un barbat violent nu a degenerat, si doar pt ca i-am spus clar ca indiferent de optiunea lui eu voi pastra copilul.

Pe timpul sarcinii s-a purtat mizerabil cu mine, m-a ignorat, au fost luni de zile in care schimbam doar cateva cuvinte pe zi, eu aveam grija de fetita, de casa, de sarcina, el nu m-a intrebat nici macar o data cum ma simt, cum e copilul, sau altceva.

Periodic rabufneam, cand ajungeam la un prag al suportabilului si-i spuneam sa plece, dar el doar tacea si astepta sa imi treaca.

De atunci au trecut mai bine de doi ani in care ne-am tolerat si ne-am ignorat cat am putut doar ca sa existe o oarecare liniste in casa.

Am nascut un baietel, de care credeam ca o sa fie mandru si fericit, dar nu a fost asa. Contactul lui cu copiii a fost la minimum, eu am avut grija copiilor, a casei, a cheltuileilor, plus ca la 7 luni dupa ce am nascut a trebuit sa ma intorc la serviciu si practic am ajuns pe aceeasi pozitie.

El s-a comportat ca o piesa de mobilier, si eventual mai tipa la copii cand era prea mare galagie in casa..moment la care rabufneam si incepea cate o cearta care inevitabil se finaliza cu rugamintea mea sa plece si sa ma lase sa-mi cresc copiii linistita, macar sa nu mai am si grija lui.

De cate ori ajungeam la discutii, dadea vina pe mine, spunea ca eu l-am facut sa fie asa, ca eu l-am respins, ca eu am ales sa dorm cu copiii si nu cu el, dar cum sa fi facut altfel daca de la momentul cand am ramas prima data insarcinata nu am auzit decat "ce grasa esti"si "ce mult te-i ingrasat, tu vezi cum arati?"

Äjunsesem chiar sa cred ca-s vreo hidoasa, un monstru, si chiar incercam sa limitez contactul cu el.

Acum, ca au crescut copiii, a descoperit si el ce copii frumosi si destepti are si-i trage toata ziua cu "baiatul lui tata", si bineinteles ca nu ma pot abtine sa-i spun ca era "baiatul lui tata"si cand era in burta la ma-sa.

Acuma mai sta cu copiii, se joaca uneori cu ei, dar doar cand are chef, de parca copiii aia ii poti pune pe "mute" cand nu ai chef de ei. In rest, sta toata ziua in pat, cu laptopul in brate si se uita la filme.

Daca-i cer sa faca ceva, si chiar se urneste sa faca, o face pufnind. Daca nu, nu. Doar el nu are nicio obligatie. Ba chiar glumeste spunand ca "copiii sunt in fisa postului la mine"

Desi am tot luat hotararea de a-l parasi (ma rog, ar trebui sa plece el, ca doar nu am sa plec eu cu doi copii dupa mine), si l-am tot alungat, de fiecare data ma lasa sa ma calmez, apoi se poarta frumos vreo 2 saptamani maxim, si totul revine la "normal".

Stiu ca nu o sa o mai pot duce asa mult, deja vad ca ii afecteaza si pe copii starile mele de frustrare, nemultumire, plus certurile, asa ca trebuie sa o rup in doua.

Problema e ca nu am cu cine sa vorbesc, nici nu as putea sa incarc pe altcineva cu asta, asa ca va scriu voua, poate ma puteti ajuta sa imi gasesc linistea.

 



#2
emanouela

emanouela

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.971 mesaje

Postat 27 ianuarie 2014 - 17:37

Cred ca stii foarte bine ce ai de facut doar ca nu ai curaj, puterea sa duci pana la capat. Linistea ai sa ti-o gasesti dupa ce-ti faci "ordine" in relatie si viata, iti gasesti prioritatile si incepi sa le pui in aplicatie. Actiunile tale sunt pana la jumatate, le initiezi si dupa le abandonezi multumindu-te cu "confortul linistii" de pe moment. Nu e ok, relatia ta e ca un cerc vicios, are acelasi curs negativ care pt voi a devenit o rutina.



#3
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 27 ianuarie 2014 - 17:58

O sa-ti gasesti si linistea.

Pana acum s-a dovedit doar ca marea dragoste ai purtat-o unui barbat cu care nu te-ai potrivit, cu care nu trebuia sa ai copii si langa care nu merita sa-ti pierzi timpul. Nu, nu-i musai sa fie un barbat rau...doar ca nu era pentru tine. Poate si el, inalta combinatie, ar fi fost altul. Nu se stie.

De aceea trebuie sa va vedeti de drumul vostru, separat. Atunci tu vei fi linistitita, nu multumita dar impacata cu soarta momentului, el se va debloca din impietrire si poate va deveni si un tata responsabil.



#4
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 27 ianuarie 2014 - 19:50

O sa-ti gasesti si linistea.

Pana acum s-a dovedit doar ca marea dragoste ai purtat-o unui barbat cu care nu te-ai potrivit, cu care nu trebuia sa ai copii si langa care nu merita sa-ti pierzi timpul. Nu, nu-i musai sa fie un barbat rau...doar ca nu era pentru tine. Poate si el, inalta combinatie, ar fi fost altul. Nu se stie.

De aceea trebuie sa va vedeti de drumul vostru, separat. Atunci tu vei fi linistitita, nu multumita dar impacata cu soarta momentului, el se va debloca din impietrire si poate va deveni si un tata responsabil.

Da...si eu cred la fel.As mai aduga(stiu ca nu place ,insa e realitate)ca ai trecut peste dorintza lui in ce priveste copii(ma rog,al doilea copil evident),ai facut exact cum ai dorit DOAR tu,nu ai luat in considerare neaparat parerea lui.Plus datorita stresului,supararii,oboselii esti chiar colerica ,din ce spui.

 

Drumul tau nu e acelasi cu drumul lui,deci stii ce trebuie sa faci

 

Dana



#5
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 27 ianuarie 2014 - 19:52

Sa nu cumva sa crezi ca te invinovatzesc...e asa cum se vede de la mine.Cred ca ai mers si pe principiul...lasa ca se schimba.

 

Un barbat trecut de 40 de ani nu numai ca nu se schimba...ba chiar in general nu doreste sa procreeze,da...isi doreste liniste in viatza lui.

 

Dana



#6
teuta16

teuta16
  • Membri
  • 8 mesaje

Postat 28 ianuarie 2014 - 09:24

Ati reusit sa sintetizati foarte bine si situatia in care ma aflu, si starea de spirit.

Cineva a spus ca sunt colerica, eu as zice chiar spre isterica. Ma apuca din senin, simt ca ma sufoc, ca-s prizoniera intr-o situatie care ma nemultumeste total, si nu am scapare.

Am luat decizia asta de cel putin 3 ori la modul foarte serios, si daca inca mai suntem "ïmpreuna" este doar pentru ca el nu a vrut deloc sa plece.

Sunt si eu constienta ca nu ne face decat rau, as vrea sa am vreo explicatie de la el, insa nu o primesc...si alteori mi-e pur si simplu lehamite, vreau doar sa nu-l mai vad.

Copiii...nu stiu daca nu si i-a dorit, poate doar nu e facut sa fie tata (asa cum inteleg eu notiunea)....eu stiu clar ca nu as fi vrut sa-i fac cu altcineva, si intr-adevar sunt niste copii foarte reusiti.

Acuma, revenind la zilele noastre, nu mai am putere sa continui asa, totul e oarecum ok atata vreme cat ne limitam la o comunicare minima. Dar ce fel de familie e asta?

Si apoi, am si eu nevoile mele, sunt femeie nu numai mama, plus ca uneori as vrea sa am si eu un umar pe care sa ma odihnesc. Chiar am obosit



#7
anya

anya

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.957 mesaje

Postat 28 ianuarie 2014 - 12:33

Cred ca ai luat deja hotararea. Acum va trebui sa o pui in practica. Mergi la un notar si intreaba exact care sunt pasii de urmat. Divortul se poate pronunta si asa. Custodia copiilor o impartiti cum credeti voi. Presupun ca acum, dac ae mandru totusi de ei va dori macar in cate un weekend sa ii ia. Avantajul e ca vei avea si tu timp doar pentru tine. Din punctul de vedere al bunurilor voi stiti ce si cum. Dupa ce rezolvi partea asta te vei simti mult mai libera si chiar odihnita. Cu timpul va aparea si umarul pe care sa te odihnesti.



#8
emanouela

emanouela

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.971 mesaje

Postat 28 ianuarie 2014 - 12:53

Fiecare mama isi vede copilul perfect...chiar si copii speciali sunt niste copii perfecti pentru mamele lor, copii reusiti. 2 mesaje ale tale la acest sub si tot de atatea ori ai subliniat asta....iti iubesti copii doar pt ca sunt "copii foarte reusiti" (frumosi, isteti si sanatosi)...banuiesc ca nu...e absolut ok sa-ti vezi copii frumosi, destepti, etc doar ca, modul cum repetitiv ne instiintezi ca ai "copii reusitui" te va "ajuta" sa cauti perfectiunea, frumusetea, etc doar in copii tai si doar raportandu-te la copii tai ceea ce nu este absolut deloc ok.

De te hotarasti sa pui punct casatoriei, mergi pe calea tribunalului...deciziile notariale pot fi atacate in instanta daca cineva se cuceste si nu-i mai "place"' ceva plus ca pt un divort incheiat la notar trebuie ca voi 2 sa fiti de acord in toate. Ca vrea el sau nu vrea copii sau mai stiu eu ce, nu este treaba ta, pe tine sa te intereseze strict doar ce vrei tu....de te incurci si in amenintari, dorinte, vb ale altora...o iei pe aratura si ai toate sansele sa te abati de la traseul propus. 



#9
teuta16

teuta16
  • Membri
  • 8 mesaje

Postat 28 ianuarie 2014 - 13:13

Multumesc pentru raspunsuri.

Am omis sa va spun un detaliu, si anume acela ca nu suntem casatoriti...a fost iar un aspect in privinta caruia a tot sovait, pana nu am mai facut-o deloc. La fel, fara sa dea nici o explicatie coerenta.

Apoi, pe masura ce problemele dintre noi s-au agravat, am considerat-o un avantaj. In fond o despartire e mai usoara, si cu mai putine traume.

revenind la copiii mei, intr-adevar, dupa ce relatia de cuplu s-a redus la minimul minimului, am devenit doar mamica. Ei sunt tot ce am, si am incercat ca tot timpul pe care il am liber, sa il petrec cu ei.

Daca vi se pare firesc, nu ca tatal sa nu schimbe vreodata un scutec sau sa dea de mancare copiilor, dar in 3 ani jumate sa nu fi mers niciodata in parc cu ei, in conditiile in care eu eram insarcinata in luna a 9-a si o duceam pe cea mica in brate de la si pana la etajul 4, sau apoi ieseam cu amandoi, si caram carut, landou, genti, etc. Stiti la ce ma refer. Iar lui ii era prea cald sau prea lene, sau avea de vazut niste filme si nu se ridica din pat.

Ma intelegeti acuma ca mi-era lehamite sa ma rog de el sa petreaca timp cu copiii lui? Nu ca ar fi trebuit sa vina de la el aceasta dorinta.

Undeva in adancul sufletului meu as fi vrut ca macar copiii mei sa creasca si cu tatal langa ei, dar ma gandesc daca lasandu-l sa stea cu noi nu le fac mai mult rau decat bine, in conditiile in care nici macar nu mai incercam sa rezolvam ceva, iar fiecare inceput de discutie pe tema asta se transforma in certuri.

In fond, n-a murit nimeni din asta.



#10
emanouela

emanouela

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.971 mesaje

Postat 28 ianuarie 2014 - 13:31

Casatoriti, necasatoriti, copii trebuie sa aiba un domiciliu, si banuiesc ca dorinta ta e sa-l aiba la tine, parintele cu drept de vizita trebuie sa plateasca pensie alimentara...e dreptul copiilor tai.




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Ieri, 19:29

  • Vitamine preconceptie si in sarcina

    Deutzuk
    - Ieri, 14:03

  • Pregătindu-ne pentru sosirea micuÈ›ului

    AdrianaBlo
    - Ieri, 13:30

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -