Eu am obsevat ca unii oameni dupa ce au pierdut pe cineva foarte drag au devenit brusc religiosi si au inceut sa creada cu fervoare in viata de apoi unde or sa-si poata intilni rudele disparute. Eu cred ca astfel trec mai usor peste pierderile suferite, e ca un mecanism de aparare.
In rest sint 100% deacord cu ultimul mesaj al Mihaelei_S.
Nu...te inseli!!!
Eu am fost in conflict cu Dumnezeu ,ani la rind,nu am inteles de ce a trebuit s-o ia pe mama,l-am urit,l-am nedreptatit,l-am considerat nedrept...ei e greu de expus in cuvinte ce am simtit.
Si asta timp de aproape 18 ani...deci nu o zi,doua sau noua!!!!!Nu a fost o stare d emoment,ci o stare ce a durat ani si ani si ani.
In ultimii ani a fost o lupta in mine intre decizia lui Dumnezeu si partea mea umana,o lupta in care ,pe rind luau dumnezeu sau durerea mea-decizia.
Am spus ca e greu de spus in cuvinte...e greu sa-l cunosti pe Dumnezeu(chiar daca din povestile parintilor)cel bun si iertator,sa te trezesti in floarea vietii ca te lupti si-l urarsti pe cel ce a fost bun pina atunci,ca apoi sa incerci sa cauti impacarea cu el...cu tine.