26 raspunsuri la acest subiect

[Laura25]

Ginger si reactia in fata paharului spart si temele si activitatile extr-scolare si bombonica sau "poaca" daca copilului inseamna educatie. Orice vede copilul, zi de zi in familie contribuie la educatia lui, la formarea lui ca persoana.  Eu nu ridic praf, incerc sa imi spun parea vis-a vis de subiect. Am zis ca nu e ceva personal, dar vad ca in continuare o iei personal. Nu despre tine e vorba, ci despre a face sau nu font comun in fata copilului, indiferent de ce se intampla. Cu aceasta idee eu nu sunt de acord si am incercat sa explic de ce.

[Laura25]

Laura- absolut nici o enervare.E ceva ce mie mi se pare normal a nu fi contradictorii in fata unui copil ,altfel ce intelege, care e cel mai corect sa procedeze?

 

Eu sper ca va intelege ca e normal ca parintii sa aiba uneori puncte de vedere diferite si sa vada ca el , copilul, e important pentru parinti si acestia discuta si aduc argumente vis=a vis de problema. Va auzi ca parintii discuta si ajung la o concluzie in urma unor argumente, nu pt ca "asa a zis tati/mami si asa facem, nu mai comenta!".

[J.D.]

noi nu ne contraziem in fata copiilor si deja stim clr cum vom reactiona intr-o anumita situatie. noi vorbim foarte mult, ne spunem punctele de vedere, gasim cele mi bune solutii impreuna. sincer, nu s putea locui cu un partener cu care nu as ajunge la un consens tot timpul in ceea ce priveste eductia copiilor.

[Copil72]

S a discutat pana acum numai de participarea indirecta a copilului la astfel de momente dificile din cadrul familiei.Dar participarea lui directa,atunci cand e cazul de vârsta,normal,s a luat in consideratie?Copilul este in primul rând om si răspundem pentru el in fata legii nu ca fiind propriul nostru copil,ci fiind om,cetățean.Lui ii se cere părerea indiferent de caz?Si,sa recunoaștem influența majora a mamelor in cadrul fiecărei familii.

De câte ori nu ne am impus intuiția noastră feminină in fata tatilor,din păcate cu prea puțin timp pentru copil,in astfel de situații,sau sa strigam ca noi ne ocupam de copil in cea mai mare parte a timpului si sa ne lase ca știm noi ce facem.

Pentru mine,a forma echipa cu soțul meu in astfel de situații nu înseamnă a ne da dreptate reciproc si la a ajunge la o înțelegere,de cele mai multe ori tatii lasa de la ei,ci este in funcție de cultura fiecărei familii,de regulile care sunt stabilite de comun acord încă de la inceput.Copilul este bine sa participe direct,in funcție de vârsta,la diferite situații in ceea ce privește problemele si Situațiile existente in familie.Sa nu uitam ca si el este un membru al familiei,si nu trebuie sa L ferim de ceea ce va trebui sa știe pentru mai târziu.De la noi învață cum va fi viitorul familiei sale.

[MElise]

Şi eu sunt de părere că a face echipă nu înseamnă doar a crea aparenţe în faţa copilului. Da, copiii trebuie să vadă că mama şi tata sunt două persoane diferite, care pot avea opinii diferite şi care ştiu să respecte poziţia celuilalt chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu ea. Iar disputele în faţa copilului pot fi benefice atâta timp cât nu degenerează în altceva. Cât despre implicarea copilului... cred că lucrurile sunt foarte delicate şi foarte riscante, cel puţin până lşa o anumită vârstă.

[Copil72]

Implicarea copilului de la o anumită vârsta nu este delicata,si cu atât mai mult riscanta.Da,este așa cand se creează o confuzie in familie prin neparticiparea copilului la situația respectiva.Pentru ca unul din părinți va încerca întotdeauna sa se sacrifice sa fie bine,iar celălalt va fi Realistul care prezintă zilnic situația care este de fapt.

Copilul va alege mereu varianta pozitivă pt el,deci parintele care se sacrifica pt a i fi lui bine.va fi ceva de genul:tata,de ce spui mereu ca avem probleme cu banii,cand mama imi spune ca e doar vorba ca așa ești tu ,mai grijuliu si nu ne lași sa cheltuim.Care situație de fapt va cunoaște in definitiv copilul?cea reala sau cea creată imaginar?

[RalexHD]

Nu cred ca exista parinti care sa fie intru totul de acord cu ce spune celalalt,referitor la copil si nu numai. De aceea, fiecare individ este diferit, cum ar fi ca toti sa gandim la fel si in acelasi mod? Important este ca atunci cand un parinte ii face obsevatie copilului, spre exemplu,este bine sa nu-l contrazica celalalt de fata cu copilul si sa discute separat de cel mic,pentru ca inevitabil copilul devine partinitor cu un parinte si asta, bineinteles cu cel cu care-i coinvine mai mult situatia si conjunctura. Si asa va stii ca intodeauna va avea un "acolit",un sprijin in unul dintre parinti.

Editat de RalexHD, 02 ianuarie 2014 - 20:59 .