16 raspunsuri la acest subiect

[Andreana]

Trist,dar e purul adevarar .Uneori ma doare sufletul ca trebuie sa spun despre tara mea lucruri pe care in alte circumstante le-as fi negat vehement!!

[Cricor]

Scrisoarea a fost trimisa in 2011.

 

Nu stiu de ce a reaparut pe mail ca si cum taman s-a intamplat...nu ca ar schimba cu ceva lucrurile.

[r_ocsy]

Trist .... dar adevarat ! :-((((

[Fleurdelise]

Scrisoarea a fost trimisa in 2011.

 

Nu stiu de ce a reaparut pe mail ca si cum taman s-a intamplat...nu ca ar schimba cu ceva lucrurile.

Pentru ca a ramas, din pacate, la fel de actuala.

[roja]

Trist, adevarat...pana unde va merge nebunia in tara, cata putere mai are tara insasi sa sustina nebunii si saracii, oamenii de valoare si oamenii lipsiti de caracter?!

cati copii pierduti in lume si-a abandonat tara? si cati sunt cu un picior in afara granitei?

ma doare indiferenta unora, durerea altora si neputinta multora.

oare ce mai putem face sa ne reintregim tara? o noua revolutie sub alt aspect sau lupta fiecaruia in parte sub diferite forme: dragoste, respect pentru oameni si natura uitata, zambete mai dese si maini intinse pentru cei ce nu au atat de multe ca si noi...

[Loki]

Foarte adevarat si extrem de trist! Mi-a adus lacrimi in ochi, in mod special paragraful acesta: "Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă." 

 

Cel mai greu imi este stiind ca mi-am lasat in tara parintii batrani, bolnavi si obositi. Singurul fel in care ii mai pot ajuta deocamdata este sa le trimit bani pe care cu greu si cu multe rugaminti ii accepta. Ne resimtim lipsa reciproc in special de sarbatori, cand ei vad cu durere cum la alti parinti le vin copiii si nepotii in vizita, in timp ce casa lor le ramane goala din cauza distantei enorme intre Australia si Romania; iar eu le resimt lipsa intr-un fel asemanator, vazand cum altii isi au parintii si familia aproape si sarbatoresc impreuna. Sincer, cateodata regret ca am plecat, mai ales cand sunt coplesita de dor si de sentimente de vinovatie; dar, de cele mai multe ori ma consider norocoasa ca am putut sa plec si sa raman aici. Daca as fi ramas in Romania, nu mi-as fi permis financiar sa imi ajut parintii cu bani si sa ii salvez viata mamei mele atunci cand doctorii ei au pretins si asteptat bani cu spaga ca sa o salveze; la fel s-a intamplat si in cazul bunicii mele care m-a crescut multi, multi ani; si in cazul ei s-a asteptat spaga, dar pe atunci eram inca in Romania si nu ne-am permis acei bani iar bunica a fost lasata sa moara in tacere si nepasare rece. Sunt mici mari drame printre multe altele.

 

Si din pacate, marturisesc ca uneori imi este rusine sa spun altora ca sunt romanca; eu, personal, in sufletul meu nu simt rusine ca sunt romanca; dar stiu, vad si aud cum multi altii ii percep pe romani si pe alte popoare din estul Europei, mai ales. Cel mai tare ma doare si ma infurie cand oameni ignoranti de peste tot din lume confunda romanii cu rromii si ii judeca laolalta; imi ard obrajii de rusine cand sunt intrebata daca sunt rroma sau cand mi se spune, cu multa mirare sau chiar soc, ca nu seman cu "ceilalti romani" adica rromi. Ma doare si ma infurie teribil cand citesc despre romani cinstiti, muncitori si chiar copii mici, nevinovati din Italia, Spania, Franta, Germania, Portugalia, Marea Britanie, etc. cum sunt fizic si verbal atacati si insultati pentru ca se crede ca sunt rromi, ca a fi roman este acelasi lucru cu a fi rrom. Aceasta confuzie generala si lipsa crunta de informare din partea atacatorilor ma fac sa imi fie rusine si chiar teama sa spun ca sunt romanca. Oare mai sunt si altii ca mine?

[Glicina]

 Oare mai sunt si altii ca mine?

Sigur ca mai sunt. Dar s-ar putea sa nu-ti raspunda, aici nu prea avem dreptul sa vorbim despre medicii din Ro care iau spaga. Unii romani n-au fost niciodata nevoiti sa-si ajute o ruda bolnava, altii au avut norocul de-a intalni doar medici f cinstiti, care nu iau spaga, dar deloc... Apoi, se prea poate sa ti se si reproseze faptul ca ai ales sa traiesti intr-o alta tara...

Cat despre confuziile pe care le fac ceilalti... Ar fi crud sa-ti spun sa nu le bagi in seama si sa-i ignori pe 'atacatori'. Ce vreau sa-ti spun e sa nu-ti fie rusine si nici teama ca esti romanca! Nu are de ce. Nu e vina ta ca te-ai nascut unde te-ai nascut. Atata vreme cat tu ai fruntea sus si nu faci nimic de care sa-ti fie rusine, nu trebuie sa te rusinezi ca esti romanca!