M-am tot gandit la o bijuterie de-a mea care sa fie potrivita pt aceasta actiune.
Nu sunt genul care sa atraga atentia prin bijuteriile pe care le port.
In colectia mea sunt obiecte de toate felurile. Putine ft pretioase prin valoare extrinseca. Cele mai multe insa, sunt nepretuite pentru mine, prin povestea si incarcatura ce o poarta cu ele. In unele port amintirea locului de unde le am, in altele a oamenilor si momentului in care le-am primit.
Acum doi ani am primit de ziua mea, de la Catalina, prietena mea speciala pe care o vad rar...dar de fiecare data ca si cand de putin timp nu ne-am mai vazut, un colier care m-a fascinat din prima clipa cand l-am vazut.
Forma pe care o are aceasta bijuterie si mesajul pe care-l transmite aceasta ma fac sa cred ca este in armonie cu mesajul si obiectivul campaniei Gestul care poate schimba un destin
Colier "zborul fluturelui"
(Colier la baza gatului, reglabil, piesa centrala lucrata manual din pasta polimerica.)
Stiti, nu-i asa...povestea fluturelui !?
Aceasta frumoasa poveste transmite un mesaj pe cat de simplu pe atat de usor de scapat din vedere: ajutorul adevarat si durabil este acela ...care nu frange aripi in asteptarea propriului zbor
Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această gaură mică.
După multe încercări se părea că fluturele a abandonat, și gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuțit si a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemic; aripile sale erau puțin dezvoltate si aproape ca nu se mișcau.
Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura.
Acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ cu corpul său slab și cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATĂ!
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și prin intenția sa de a ajuta, nu a înțeles, este că trecerea prin gaura strâmta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viața îl punea sa treacă pentru a putea crește și pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viața.
Daca ni s-ar permite sa ne trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați.
Editat de alinuk, 01 decembrie 2013 - 09:14 .