Mamicilor de copii incapatanati - cu adevarat incapatanati - ce solutii (mai) aplicati pentru a gestiona aceasta incapatanare si pentru a o canaliza in directia buna?
Noi ducem aceasta incapatanare de multa vreme si sa zicem ca ne-am obisnuit cu ea, desi ne mai scoate din sarite. Este greu, insa, atunci cand iesim din mediul familial (strict mami+tati+copilul), pentru ca este catalogata drept proasta crestere, lipsa de educatie, cu reactii deplasate. Obosesc sa le tot explic adultilor ca nu e vorba de asa ceva, ci de firea copilului, sa le tot ofer solutii de a se intelege cu copilul. Nu toti au disponibilitatea, cheful, energia, timpul necesare pentru a se adapta in permanenta firii sale.
Cu copilul am aplicat mai multe metode, si sanctiuni, si discutii intre 4 ochi, dar tot nu ii dam de cap. Azi intelege, ba chiar ma uimeste prin remarcele pe care le face, maine o luam de la capat.
Are 5 ani.