44 raspunsuri la acest subiect

[viviana]

E mult de discutat aici.

Din cate stiu eu sinuciderea in randul adolescentilor este un fenomen mult prea complex pentru a fi limitat doar la un anumit profil. In fapt e un fel de criza personala acuta.

 

Lipsa parintilor din viata ei, a prietenilor, poate a unui confident adevarat, a magariilor din internet, din viata reala, toate asezate peste o fire mai sensibila cu tendinte de autodistrugere... - nu e indeajuns ca sa se puna niste limite.

===

 

 

Din experienta mea proprie ingradirea accesului la internet, la FB si alte retele de socializare, nu reprezinta decat solutii pe termen scurt. 

Este un prim pas sa-i povestesti copilului despre riscurile FB din dorinta de a-i preveni suferinta insa nu este de ajuns si niciun parinte nu trebuie sa se opreasca aici.

 

Daca el nu a trait, simtit, nu a experimentat acele emotii negative  nu va avea niciun motiv sa creada in existenta lor.

De aceea cheia este sa-i invatam cum sa faca fata unor evenimente neplacute de acest gen. Cum sa-si trateze emotiile negative, cum sa-si administreze frustrarile, furiile si cum sa raspunda la agresiuni.

 

Parintele trebuie sa comunice cu copilul, trebuie sa-l supravegheze fara a exagera, si in functie de temperamentul si comportamentului lui sa incerce sa anticipeze si sa recunoasca anumite circumstante favorizante care il pot face pe copil sa actioneze intr-un anumit fel.

 

 

 

[danielac]

Foarte trist....si din pacate ireversibil gest.... tot mai greu este in ziua de azi cu adolescentii rebeli si cu parintii super ocupati...tot mai multe sunt cazurile in care parintii cred ca e suficienta partea materiala asigurata si dragostea nu....si parerea mea este ca din aceasta cauza se intampla multe asemenea gesturi...

Dumnezeu sa o aiba in paza si sa o ierte pentru gestul ei sinucigas!

[a_alinta]

din pacate, se intampla din ce in ce mai des. 

 

eu nu cred ca facebook-ul omoara, ci fragilitatea celor care il folosesc . iar adolescentii din ziua de azi sunt din ce in ce mai fragili emotionali ori fara emotii , probabil  pentru ca diferenta de generatie dintre ei si parintii lor este mult mai mare decat a fost intre noi si parintii nostri si nu stim sa le intelegem nevoile, care desi in mare sunt cum au fost ale noastre la varsta lor  per total sunt  ... diferite .

 

cert este ca este vorba de un triunghi vinovat , nu doar de o persoana. este vorba de parintele celui care foloseste facebook-ul ca o modalitate de socializare,  parintele celui care umileste pe facebook pentru a se amuza  si proferorul.  toti trei ar trebui sa fie vigilenti si sa sa ia masuri inainte de a fi prea tarziu.

[Cricor]

foarte, foarte trist..

 

Eu cred ca depinde foarte mult si de felul copilului. Eu vad asta in clasa copilului meu.

Sunt copii care tot timpul se simt agresati de ceva, asaltati de rautatile celor din jur, orice nimic capata o importanta uriasa in ochii lor, vorbe aruncate de alti copii sunt pentru ei extrem de importante. Merg acasa si povestesc lucrurile astea ca pe niste episoade catastrofice...si sunt sigura ca asa le percep ei, de regula fete.

Noi, mamele, vorbim destul de mult intre noi si eu ma minunez cat de afectate sunt unele fetite de niste tampenii pe care fiu-meu nici nu le aude de multe ori.

 

Pe de alta parte e un copil in clasa agresat cu adevarat de alti copii verbal, dar si fizic (se pare ca anul asta au incetat). Ei bine, nimanui nu pare sa-i pese. Am vorbit cu diriginta eu..ca nu mai puteam asculta povestile spuse de fiu-meu, imi era cumplit de mila de copilul ala, ea stia..cu toate astea astepta sa vina mama sa se planga. Mama care nu vine, desi stie de toate astea...

 

Asa ca...eu cred ca cheia e la noi, nu la FB.

[anya]

    La sedinta cu parintii am fost deja atentionati ca prin clasa a 6-a incep astfel de probleme si sa fim cu ochii si urechile in 4 - mai ales la tendintele de suicid.

[alinuk]

E delicat.

 

Nu stiu sa imi dau cu parerea despre cazul adolescentilor ale caror cazuri au fost date ex aici

 

E trist, oricum.

 

FB ul e un produs al nostru. La fel ca orice alta forma de socializare online...

FB ul este un EFECT. Asumat de unii dintre noi.

Ca sa inlaturi un efect care te incurca ar trebui sa umbli la CAUZA.

Nu cred ca FB poate fi invinuit asa cum nu cred ca interzicerea FB ului e o solutie.

 

 

La intrebarea ce putem face imi pot da cu parerea.

Cred ca, intr-un fel.... specific fiecarui caz in parte (copiii au personalitati diferite, parintii sunt diferiti, mediile de asemenea...etc) e necesar sa ne invatam copiii sa aiba INCREDERE in ei. De mici. De atunci de cand problemele sunt mai mici.... cum se spune.

Sa ii invatam sa aiba prieteni REALI, preocupari in viata REALA ..si familie REALA ... gata oricand sa le ofere iubire neconditionata si feedback cu privire la performantele mai mari sau mai mici pe care le au. Sa ii invatam ca aceste aspecte sunt cele importante si consistente. Sa ii invatam ca sunt UNICI si atat de importanti pentru toti cei pentru care conteaza.

 

 

Astfel ca atunci cand ajung sa interactioneze in mediile de socializare, sa aiba asteptari rezervate in ceea ce priveste valoarea, beneficiile si importanta acestor "prietenii".

 

Sigur nu e usor si deloc facil de pus in practica.

Caci e vorba nu doar de "teorii" ci mai ales de atitudini si experiente la care sunt expusi in preajma adultilor (modelelor) cu care copiii intra in contact.

Editat de alinuk, 01 octombrie 2013 - 14:52 .

[alinuk]

 V-ati gandit vreodata la motivele de tristele ale copilului/copiilor vostru/vostri?

 

va invit la o dezbatere sincera.

 

La punctul asta v-as spune ce obicei avem noi in familie.

Cu ai mei cei mici ...de 4 si 6 ani. Uneori participa si tati.

 

Seara, inainte de somn, dupa ce citim povestea de seara, ne jucam "smiley". E jocul nostru inainte de "noapte buna". (o idee imprumutata de la un program educational pt copii)

Desigur e ceva mai mult decat un joc pe care l-am initiat pentru a puncta emotiile, lucrurile care ne-au impresionat peste zi.

Fie ca e vorba despre cele pozitive, fie ca e vorba despre cele negative.

La gradi, scoala, serviciu.

Incep si le povestesc ce m-a emotionat cel mai tare. Pot fi doua, trei lucruri. Apoi le vorbesc despre ceva ce mi-a trezit emotii negative (nu intotdeauna am ce sa le spun aici... si atunci le spun ca nu am avut astfel de momente).

 

Iar ei, rand pe rand ..incep prin a-mi povesti propriile povesti traite, cu emotii.

E o modalitate prin care am aflat multe dintre dorintele si tristetile (mai mici sau mai mari) ale micutilor mei.

 

 

Nu stiu pana cand vom putea continua in timp, pana cand vor accepta.

Dar mi-as dori sa dureze cat mai mult acest obicei ... cu promisiunea (pe care mi-o fac mie insami) de a le respecta si pastra propriile secrete si intimitati.

Editat de alinuk, 01 octombrie 2013 - 15:45 .

[ralualexandrei]

Interesanta metoda Alinuk .

 

Ca interzicem sau nu FB-ul nu cred ca are importanta deoarece daca nu este Fb-ul va fi altceva,cert este ca trebuie invatati cum sa reactioneze la hartuiri de tot felul ,dar pt asta trebuie intai sa aflam daca si cum sunt hartuiti si pentru asta trebuie in primul rand sa ne intereseze,iata cum dintr-una in alta am ajuns la radacina situatiei :legatura intre adolescent si parinte.

Sigur ca toti suntem ocupati si stresati de viata de zi cu zi si de asigurarea bunastarii insa ce valoare mai are aceasta bunastare materiala daca nu mai ai cui sa o asiguri?Ce importanta mai au banii daca relatia cu parintele este ca si inexistenta?

Sunt total de acord cu cele spuse de Viviana,supraveghere ,fara exagerari,comunicare maxima,toate adaptate in functie de caracterul si personalitatea copilului/adolescentului.

 

 

Hartuirea poate avea loc oriunde ,in cazul nostru se petrecea la antrenament ,am aflat ca unul dintre coechipierii fiului meu il interpela pe acesta cu diverse glume proaste la adresa mea,de genul:

"Ce mai face bunaciunea de ma-ta?"

"Mi-e dor de ma-ta!" si asa mai departe ,n-am de gand sa va insir si trivialitatile la adresa mea,cert este ca am aflat si l-am sfatuit pe fii-miu ca la prima discutie de acest gen sa-i ofere cu zambetul pe buze o carte de vizita a mea cu rugamintea ,cand i se face dor respectivului sa ma sune,caci am fost "informata de framantarile lui interioare".

Bineinteles ca imediat dupa acest raspuns totul a incetat.

[kariguld]

adolescenti nu se sinucid din cauza telefoanelor, feisbukului etcetera. 

lipsa relatie cu familia, lipsa de intelegere, lipsa de iubire..... toate astea conduc la moarte. 

relatia cu copilul nu se construieste peste noapte, atunci cand observi ca sta prea mult pe internet sau singur in camera lui. relatia incepe din scutece si se construieste in fiecare zi cate putin. 

 

cum zice alinuk. nici nu sti tu alinuko ce constructie buna ai inceput. 

 

uitati-va la noi!!! venim aici sa discutam, sa citim, sa aflam, sa vorbim, sa schimbam idei. de ce? ptr ca prin natura noastra umana vrem sa avem relati cu cei din jur. 

daca parinti nu ofera copiilor o relatie bazata pe sinceritate si dragoste neconditionata, altcineva undeva va fi disponibil ptr ei. si nu cu cele mai curate intenti. 

 

fi prieten cu copilul tau, asculta-l oricand are ceva de spus, chiar si in miez de noapte daca e cazul. fi disponibil ptr el, chiar si cand esti la distanta. arata-i mereu ca-ti pasa de el oriunde s-ar afla. nu rosti niciodata vorbe care dor, vorbele raman acolo si sapa mai adanc decat credem. iubeste-l neconditionat, indiferent ce a facut. 

[Qarina]

de acord cu Alinuk si Kari, da, relatia cu copiii nu se construieste peste noapte. si e ideal sa cautam, sa incercam, sa gasim in final metode care sa ne ajute sa comunicam cu copiii nostri. 

 

eu am avut o mama grozava, dar nu am avut cu ea comunicarea pe care o creez cu copiii mei. erau altele vremurile. dar sper ca ce aduc eu in plus sa fie partea care sa ii ajute sa fie pregatiti si emotional pt vremea in care traim acum.

 

DAR, mai sunt de acord si ca FB poate deveni un canal necontrolat prin care agresiunile ajung la tinta fara gres. 

 

poti sa nu ai cont de FB si sa-ti arate cineva ce a scris altcineva despre tine. Eu cred ca una e vorba, barfa, alta e scripta, poate si o fotografie intr-un moment nepotrivit, de care nu stiai... si odata ce stii ca e acolo "undeva" imi imaginez ca e ca o rana de aia la care te ntorci sa o racai si te incarci mai mult si mai mult cu energie negativa.

 

cam asta e viziunea mea despre worst case scenario.