44 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Am vazut stirea asta si ... m-am gandit ca nu putem sa nu incercam sa ne gandim de ce o fata atat de tanara si frumoasa, de numai 15 ani - si-a luat viata.

 

 

O fata frumoasa, in plina adolescenta.

 

Orice parinte atent de adolescent poate observa ca ei - adolescenii  sunt fiinte foarte sensibile.

Am un adolescent sensibil acasa  - care vine in fiecare zi de la scoala cu diverse povesti: bune sau rele. SUnt zile bune si zile rele.

Copiii sunt extrem de duri in limbaj si vocabular - intre ei - la aceasta varsta. Se ranesc cu cuvinte dure, se agreseaza verbal ... intre ei.

 

In plus, eu am remarcat ca FB este o sursa de tristete pentru unii adolescenti. Ca mama, ma gandesc uneori ca ar fi fost mai bine sa nu fie. Isi arata doar obiectele de lauda, se taguiesc intre ei cu glume ieftine, se exclud din tagging ca sa ii raneasca pe altii, pun comentarii deplasate, sau nu dau nici un like - atunci cand alti asteapta foarte mult acest lucru. Si, asa de simplu si de necrezut precum pare - ei sufera foarte mult datorita acestor lucuri.

 

Nu pot sa nu observ ca uneori cade pe ganduri dupa ce verifica FB... oricat de mult as incerca eu sa inteleg tot - sunt unele lucruri pe care nu pot. La naiba ...

 

Dar, revenind la subiectul initial: Ce parere aveti parinti despre destinul acestei fete?

Cum putem sa ne ajutam copiii sa depaseasc momentele dificile? V-ati gandit vreodata la motivele de tristele ale copilului/copiilor vostru/vostri?

 

va invit la o dezbatere sincera.

[BellaDonna]

eu primul pas pe care l-am facut pt fetita mea e sa nu o las sa-si faca cont pe FB, nici noi nu ne-am facut ca sa fim exemplu, caa sa previn aceasta suferinta, noi i-am explicat ce inseamna si la ce riscuri se expune asa ca a inteles, si ca e foarte important sa aive prieteni dar sa nu uite ca ne are pe noi la bine si la greu si ca orcand putem sa o ajutam si sai fim alaturi

[redactor]

Cand copilul e mic, problemele sunt de alta natura - esti luat de val si nu te gandesti la ce va urma.

Dar, e exact cum spunea tata: copii mici probleme mici, copii mari, probleme mari.

 

e cu adevarat o problema, din punctul meu de vedere - si multi parinti vor descoperi acest lucru cand vor ajunge la acest punct al vietii. 

[szivarvany]

Nu toti copiii sunt la fel, unii sunt mai sensibili, altii nu. Unii au cont pe FB si nu sunt dependenti, altii nu au cont si pot trai bine merci si fara etc.

La fel cum unii parinti tin aproape de copiii lor, altii, ca cei din articol, nu.

Nu putem generaliza.

Din pacate, fetita din articol a fost singura-cuc.

Inafara de bunica ei, nu i-am pasat nimanui de ea.

[ralualexandrei]

Extrem de dureros si trist destinul acestui copil.

 

Adevarat copiii sunt mult mai sensibili mai ales la varsta adolescentei de aceea ca parinte trebuie sa reusesti ca pana atunci sa-i devii cel mai bun prieten,sa-l asculti,sa-l intelegi,sa-l sfatuiesti ,sa stie ca tie iti poate spune orice.

 

Copii mici probleme mici,copii mari probleme mari,din pacate putini parinti am observat ca,constientizeaza lucrul acesta.

Editat de ralualexandrei, 27 septembrie 2013 - 10:01 .

[ZoitaR]

Foarte trist! Este caz tipic de hartuiala si se intampla din pacate peste tot in lume. Cat sunt mici ii poti cat de cat  monitoriza, pentru ca vin acasa ba cu o vanataie ba cu o haina rupta, insa cand se maresc este foarte greu sa-ti dai seama ca parinte. Copiii devin din ce in ce mai rafinati si nu mai hartuiesc direct, se folosesc de fb, mesaje, etc, nu lasa semne.

Ce e de facut? Sincer, sa stai calare pe copil, pe situatie, si sa fii atent si la cele mai neinsemnate semne ... sa nu lasi nimic suspicios neverificat etc. Si sa intervii de fiecare data cand este cazul!

 

[anya]

  Si noi am incercat sa-l tinem departe de FB pe cel mare (cel de-al doilea e inca mic) dar ne-am dat seama ca incepea sa fie exclus din glumitele de grup. Colegii lui discutau pe mess, aveau comentarii referitor la diverse postate de ei pe FB iar el... nu facea parte din grup. Am ales sa-i facem cont si sa-l supraveghem din umbra. Intra rar (1-2 ori saptamana) si nu pare foarte interesat.

  Imi amintesc perioada adolescentei mele si sensibilitatile neintelese, nediscutate... chiar si gandurile de a-mi pedepsi parintii luandu-mi viata... Sper sa reusesc sa comunic mai bine cu copiii mei.

[carmencat]

Ceea ce inseamna ca erai totusi constienta ca parintii tai tin la tine.

Daca nu le-ar fi pasat de tine, nu ai fi avut nici  un motiv sa vrei sa ii pedepsesti asa.

[A_Iulia]

Eu as vrea sa stiu totusi parerea unui psiholog in legatura cu asta.

 

In prima instanta sigur ca invinovatim parintii, apoi FB, apoi colegii, cei ce au fost rai - totusi cati nu trec prin aceleasi situatii (sau prin altele chiar mai grave) si totusi nu reactioneaza la fel.

 

Se poate ca sinuciderea sa fi venit pe baza unui fond depresiv - atunci cand nu mai conteaza nimic in jur si singura solutie pe care o vezi este sa-ti iei viata - totusi, la modul cum a scris ea pe FB, pare mai mult o razbunare...

 

Acum, daca a facut-o doar ca razbunare, ma intreb cum oare nu a contat bunica ei si durerea pe care I-ar fi pricinuit-o; in general oricate furii si suparari au unii la adresa altora, totusi putini ajung sa se sinucida, poate doar si de dragul celor ce stiu ca ii iubesc cu adevarat...

 

tare as vrea sa stiu cum interpreteaza un specialist un astfel de gest.

[redactor]

Si eu as vrea sa aud parerea unui specialist.

 

Daca ma gandesc insa bine, asa e in adolescenta ,,, faci pe grozavul de multe ori fara sa intelegi care sunt consecintele.

 

La 15 ani, copiii au deja o capsula in care se protejeaza, nu mai sunt mamosi, ci devin tot mai secretosi. Iar daca in jur ai numai rautati ... e greu. Bineinteles, unii copii sunt mai puternici.

Am identificat si eu ca in fiecare clasa sunt niste tipologii:

- hartuitorul sef - care e buldogul sef

- cainii lui - ataca la ordinal buldogului

- hartuitii (victimele) - in general persone sensibile

- cei care don't care