In primul rand nu e vorba de o alegere. Eu n-am ales sa fiu atee... ci asta sunt, asta am devenit fara sa am prea mare control asupra procesului. Nu ma pot hotara ca de maine sa devin credincioasa. Cred ca numai nehotaratii pot alege intr-o directie sau alta, ateii convinsi.. nu prea.
In al doilea rand,poate inteleg eu gresit mesajul lui Pascal, atat de vehiculat el ca mare axioma pro-credinta.
El spune: daca aleg sa cred, si se dovedeste ca DD nu exista, n-am pierdut nimic. Dar daca aleg sa nu cred, iar el exista, am pierdut totul.
Mi se pare o abordare foarte... interesata. Acest totul/nimic se refera la mantuire, care imipare mie ca e scopul credinciosilor si motivul pentru care il urmeaza pe DD.
Eu nu functionez bine in zona pedeapsa/recompensa, asa ca mi se pare aiurea ideea lui Pascal. Daca pentru mine religiile si DD asa cum e prezentat in ele ar face sens ca ceva la care sa ader, daca as fi de acord cu ele, as face-o pentru ca sunt de acord, nu ca sa ma maintuiesc sau de frica iadului.
dar nenea pascal nu vorbeste de mantuire si nu vorbeste despre pedeapsa. vorbeste despre ceva ce putini pot intelege ca exista . si nu este vorba de o religie este vorba despre o lege care functioneaza indiferent daca vrem sau nu.
pascal a fost un om al stiintei si asta ar trebui sa iti spuna totul.