Sari la conținut

Sari la conținut


* * * * * 1 voturi

Ce înseamnă să fii o mamă bună în 2015?

parenting mama tata copilarie dragoste educatie scoala vietii parinte model

33 raspunsuri la acest subiect

#1
MElise

MElise

    Membru junior

  • Moderators
  • 1.068 mesaje

Postat 08 iulie 2015 - 20:34

Printre atâtea discuții despre greci, despre BAC, despre revenirea lui Ponta și despre alte subiecte fierbinți (o fi de la caniculă?) pe care le aud zilele acestea în jurul meu, m-am trezit azi, la cafea, cu doi copii în vacanță, unul pitic, altul adolescent, cu o întrebare ce pare ruptă de realitatea nebună în care trăim: Ce înseamnă să fii o mamă bună în 2015?

 

E drept că eu sunt în vacanță, după un an școlar plin cu de toate și că îmi permit să-mi lungesc uneori cafeaua de dimineață în astfel de întrebări complexe....n-am găsit încă un răspuns care să mă mulțumească... dar întrebarea mi se pare frumoasă și provocatoare.... Așa că vă invit la reflecție și la dezbatere, dragi mămici... Ce înseamnă pentru voi să fii o mamă bună în 2015?  [:)]

 

PS: N-aș vrea să se simtă excluși tăticii, întrebarea poate fi extinsă, desigur la părinți, în general, dar eu am pus-o din perspectiva mea de mamă...  [flo2]



#2
Victoria_mami

Victoria_mami

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.541 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 02:38

Elise, m-am tot gandit la intrebarea ta si uite ce cred eu: in afara abuzatorilor, cred ca fiecare mama e mama buna ptr. proprii ei copii. Eu ma consider o mama buna atunci cand am rabdare cu Victoria, cand fac orice efort e nevoie si imi e posibil ptr a o face pe ea fericita, atunci cand petrec timp de calitate cu ea (film, parc, muzeu, oriunde se poate, atata timp cat suntem impreuna) si (mai ales?!) faptul ca il iubesc si il respect pe taica-su (sotul meu). Ca si parinti, impreuna, tot ce am enumerat mai sus, cred ca ne defineste ca parinti buni, dar mai ales, o viata linistita. Nu iti trebuie neaparat bani sa oferi copil;ului o copilarie fericita, ci doar rabdare, iubire si liniste in casa; indiferent ca in casa e un parinte sau doi si copil/copii, atata timp cat intre toti membrii familiei exista iubire si respect reciproc, e totul ok. Ca si mama, eu tin cont de parerea copilului meu, multe decizii le luam impreuna, unele le ia doar ea (si noi facem cum vrea ea; de ex. ce mancam azi, pe unde ne distram in week-end, etc), altele le luam noi. Am imprumutat ceva de la Dr. Seuss (ptr cine nu stie, scrie carti ptr copii) si ne e ca un motto in casa: "A person's a person, no matter how small!" :)



#3
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 06:03

Eu cred ca sunt o mama buna atata timp cat imi găsesc locul. ...

Adica atunci cand sunt multumita de mine, de viata mea, de, de....

Cand am starea pozitiva de mulțumire, predomina partile bune ale persobalitatii mele si am si disponibilitate fizica sa fiu un parinte bun, am si deschidere sa invat si sa ma adaptez la situatiile care ma solicita ca parinte....



#4
blackgirl0

blackgirl0

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.422 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 12:30

Tind sa cred ca sunt o mama ne-buna (ca opusul lui "buna", adica rea).

 

Cel putin in ultima perioada am vesnic conflicte cu Dragos (6.6 ani) si numai ajung sa ma inteleg cu el. Nu-i vina lui, sunt perfect constienta. Probabil ca numai am rabdare, intre 2 locuri de munca si niste examene care mi-au mancat zilele vreo 2 saptamani, cu alergaturi cu mama pe la spitale in ultima vreme, cu gosopodaria (ca trebuie sa se ocupe cineva si de ea)... Era si este si sotul in peisaj, a mai pus mana si la treburile casnice, insa s-a ocupat preponderent de copil si s-a vazut: eu numai am autoritate asupra lui, parintele favorit a devenit TATA! 

 

Si nu ajuta nici faptul ca-l vad pe copil doar 2 ore pe zi (azi), maine deloc, doar sambata si duminica ce suntem impreuna. Incercam sa facem program divers (iesiri in parc sau piscina) toti 3, insa perioadele de "bine" sunt urmate de perioadele in care copilul se alinta, se miorlaie la absolut orice: de la strans jucarii, la mancat, somn, baie. Probabil ca incearca sa acapareze atentia asupra lui. 

 

Nu caut solutii, le stiu si singura si sper sa ajung la echilibrul psihic necesar sa ma ocup in primul rand de copil si abia apoi sa vad si restul problemelor (chit ca fiecare incearca sa-mi impuna problema lui in primul rand, cel putin la munca).



#5
MElise

MElise

    Membru junior

  • Moderators
  • 1.068 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 13:17

Da, uite, probabil că de aici mi-a venit și mie întrebarea... din faptul că uneori mă tem să nu fiu o mamă rea... desele conflicte cu fiică-mea adolescentă de 13 ani jumate, faptul că îmi pierd din ce în ce mai des răbdarea cu cel mic, de 3 ani jumate.... mă enervează teribil chestiile astea și atunci când reușesc să fac să fie totul ok mă întreb de ce nu pot tot timpul...



#6
Ramonika

Ramonika

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.482 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 13:27

sa ai: multa rabdare, atitudine pozitiva, corectitudine, empatie, dragoste



#7
blackgirl0

blackgirl0

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.422 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 14:15

mă enervează teribil chestiile astea și atunci când reușesc să fac să fie totul ok mă întreb de ce nu pot tot timpul...

 

...pentru ca suntem si noi oameni, cu limite, nu?!  Eu nu pot sa fiu mama zen, nici sotia zen nu sunt, nici macar la munca nu sunt zen (ca ma omoara stressul si problemele, si fiecare are o cerinta, si vrea mai repede, si vrea ACUM). Si reactionez destul de urat: imi reped sotul (cand vad ca nu ma lasa intr-ale mele si ma piseaza cu reprosuri) sau izbucnesc destul de violent fata de copil cand mai face cate-o trasnaie. Adica am ajuns sa vorbesc rastit de fel, pe-un ton ridicat si artagos.



#8
Victoria_mami

Victoria_mami

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.541 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 17:16

Elise si blackgirl, daca ai o perioada mai naspa, pentru mine NU inseamna ca nu esti o mama buna/un parinte bun. Cu totii facem greseli, eu nu cred sa existe parinte in lumea asta care sa poata spuna ca nu a facut nici o greseala si si-a crescut/isi creste copilul in mod perfect! Nu cred sa existe un parinte care sa nu aiba regrete; egal ca regretul tine o zi sau o viata, egal ca greseala pe care o facem ca parinti e o greseala care afecteaza copilul o jumate de ora sau o viata, ca sunt mai mari sau mai mici, greseli facem cu totii. Important e sa le constientizam si sa incercam sa le indreptam; adica, nu sa traim cu sentimente de vinovatie, care nu pot aduce nimic bun in relatia cu copilul, ci sa incercam sa reparam azi ce am stricat ieri; sa vb deschis si sincer cu copilul atunci cand este cazul si sa ne recunoastem greselile in fata copilului. Sa ne cerem scuze atunci cand le facem o nedreptate; sau atunci cand ceva intervine si nu ne putem tine o promisiune (de ex.). E foarte important ptr. mine (si a fost din-totdeauna) sa-i explic copilului meu ca si eu sunt "doar un om" si ca fac si eu greseli, NU sunt vreo super-mama, sunt departe de a fi perfecta si am facut si o sa mai fac greseli. 



#9
Selene_Bunny

Selene_Bunny

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.037 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 17:29

Nu iti trebuie neaparat bani sa oferi copil;ului o copilarie fericita...

 

Ba iti trebuie, si inca cum. Vezi sectiunea "Umanitare".

 

indiferent ca in casa e un parinte sau doi si copil/copii, atata timp cat intre toti membrii familiei exista iubire si respect reciproc, e totul ok.

 

Lipsa banilor poate eroda sentimentele frumoase ale oamenilor.


Editat de Selene_Bunny, 09 iulie 2015 - 17:30 .


#10
Selene_Bunny

Selene_Bunny

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.037 mesaje

Postat 09 iulie 2015 - 17:33

Da, uite, probabil că de aici mi-a venit și mie întrebarea... din faptul că uneori mă tem să nu fiu o mamă rea... desele conflicte cu fiică-mea adolescentă de 13 ani jumate, faptul că îmi pierd din ce în ce mai des răbdarea cu cel mic, de 3 ani jumate.... mă enervează teribil chestiile astea și atunci când reușesc să fac să fie totul ok mă întreb de ce nu pot tot timpul...

 

Pentru ca a avea copii e o provocare. Continua. Si pentru ca e inevitabil sa nu apara "frecusuri". Dar... "frecusurile" sunt indispensabile cresterii, dezvoltarii.





Etichetat si cu parenting, mama, tata, copilarie, dragoste, educatie, scoala vietii, parinte model

Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Ieri, 19:29

  • Vitamine preconceptie si in sarcina

    Deutzuk
    - Ieri, 14:03

  • Pregătindu-ne pentru sosirea micuÈ›ului

    AdrianaBlo
    - Ieri, 13:30

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -