46 raspunsuri la acest subiect

[michelle-usa]

casatoria este cel mai important eveniment din viata unui om si alegerea persoanei potrivite cu care iti unesti viata este essential. 

deci , cat de bine v-ati cunoscut (calitati, defecte, hobbi-uri, planuri de viitor....) inainte de a va casatori?

v-ati schimbat parerea pe parcursul casatoriei?

 

[RalexHD]

Doi ani. Doi ani de prietenie,desi m-a cerut de sotie dupa 4 luni de relatie. Cred ca in acesti ani am trecut prin multe pentru a ne descoperi reciproc cu bune si rele,ca sa facem pasul important. Nu regret nimic si dupa atatia ani ne intelegem foarte bine, ne respectam, ne iubim si ne gandim cu placere la faptul ca o sa imbatranim impreuna.

[Deceneus]

Cred ca atunci cand te-ai casatorit nu ti-ai pus atatea intrebari si nu ai cautat raspunsuri!

Ca sa cunosti partenerul trebuie sa il ai in preajma in anturaj cu alte persoane, ca sa poti vedea cum se comporta cu ceilalti, sau ce aprecieri face fata de ceilalti.

Nici asa nu poti afla tot ce ascunde.

De multe ori pornesti cu niste asteptari si apoi vezi cate se confirma.

 

Eu am cautat modestie,  sinceritate si sa vorbeasca putin, si am gasit ce-am cautat.

Am fost in relatie 3 ani, din care doi ani la distanta, perioada care a confirmat stabilitatea.

[marius]

3 ani din care primul la distanta. Nu mai aveam ce sa asteptam. Eram ca doi gemeni... ca sa zic asa. Cand am devenit prieteni ea avea exact varsta actuala a fiicei noastre cele mari Ioana. Chiar i-am spus zilele trecute ca atunci cand Angela a avut varsta ta, noi deveniseram prieteni adica deja eram o pereche declarata   Asta se intampla in luna august  1988. In august 1991 ne-am casatorit. Dar asta nu inseamna nimic sau prea putin. Intre 1988-1989 am fost la distanta. Apoi din 1989 am fost nedespartiti. Am urcat pe stanci, am batut marea, am rabdat arsita sau am fost uzi leoarca cu corturile si rucsacii in spate... am sa scriu o carte... cu toate acestea si nu numai. Este cea mai formidabila persoana din viata mea.

[andacos]

Probabil ca nu l-am cunoscut deloc,sau ma rog ce am crezut ca cunosc a fost fals,desi am foat vreo 4 ani impreuna inainte de casatorie.

 

Si probabil ca si in cazul lui a fost la fel.

 

De fapt cred cu tarie ca doar daca stai impreuna ,ii potzi descoperi adevaratul "eu"

 

Asta a fost la primul sotz...la al doilea ..."l-am cunoscut"mai repede si mai bine,dar probabil ca si maturitatea mea si a lui ,au jucat un rol important.

 

Dana

[lavi02]

Marius, eu cred ca v-ati casatorit in 1991, nu in 2001 [:-)]

Noi 3 ani, toti la distanta. Multi ar fi zis ca ne-am aruncat cu capul inainte. Cu mintea de acum, poate asa as gandi si eu. Dar atunci aveam alta varsta, alt curaj si uite ca am avut dreptate.

[marius]

Marius, eu cred ca v-ati casatorit in 1991, nu in 2001 [:-)]

Noi 3 ani, toti la distanta. Multi ar fi zis ca ne-am aruncat cu capul inainte. Cu mintea de acum, poate asa as gandi si eu. Dar atunci aveam alta varsta, alt curaj si uite ca am avut dreptate.

O da....    

[natalia_nica]

Ne-am mutat impreuna dupa vreun an si ne-am casatorit dupa 10... Acum avem 17 ani impreuna, din care 7 de casatorie. Pot spune ca ne-am cunoscut destul de bine, dar la drept vorbind, niciodata nu poti spune ca ai cunoscut in totalitate o persoana...

[carmencat]

Ne-am cunoscut in anul I de facultate. In anul IV ne-am casatorit. De atunci suntem impreuna. Au trecut 21 de ani de casatorie legala si 24 de ani de cand suntem impreuna.

Nici eu nu cred ca poti spune vreodata ca poti cunoaste perfect o persoana, ca stii intotdeauna exact in ce te bagi. O relatie este vie, evolueaza in timp, pentru ca noi suntem vii. Fiecare eveniment peste care trecem, fiecare zi, fiecare ora aduce ceva, ne modifica cumva si pe noi si perceptia asupra celor din jur. Nu ai cum sa stii la 20 de ani cum vei fi tu, partenerul, relatia peste... 20 de ani. Nu poti decat sa pleci la drum cu sperante, iubire si cu dorinta de a fi bine. Dupa aia... vazand si facand...

[mariana_flo]

La noi a fost dragoste la prima vedere. Ne-am cunoscut la o petrecere. Din momentul in care ni s-au intalnit privirile nu ne-am mai despartit. Cand s-a terminat petrecerea m-a condus acasa, iar in aceeasi seara m-a invitat la plimbare. Plimbarea a constat in a ma prezenta parintilor lui. Din acel moment ne-am mutat impreuna si dupa o saptamana am anuntat ca ne casatorim. Toata lumea a fost impotriva. Proveneam din medii diferite, rudele si prietenii aveau alte mentalitati, alte aspiratii, si au facut tot ce le-a stat in putinta sa ne desparta. In noiembrie 1999 ne-am cunoscut si in iulie 2000 am oficiat si cununia civila si nunta. E de prisos sa spun ca parintii mei n-am venit la nunta si de-atunci n-am mai pastrat legatura cu ei, iar parintii lui au venit doar ca sa ne faca sa renuntam. Ne-au sabotat nunta, in sensul ca dupa ce noi anuntam invitatii de data nuntii, parintii se duceau si anulau invitatia. A fost tare aiurea. Eu eram studenta iar sotul meu muncea. Ai mei mi-au taiat imediat subventiile si ne-am vazut pusi in situatia de a suporta costurile unei nunti si traiul de zi cu zi dintr-un singur salariu. A fost greu, ne-am casatorit cu haine de imprumut, si cu verighete de tinichea. La nunta au venit exact 22 oameni. Prieteni dragi care ne-au ramas alaturi in toti acesti ani. Poze de la nunta nu avem, pentru ca n-am avut bani sa le platim. Dar nu regret nici macar o secunda ca mi-am legat viata de sotul meu. Anii au trecut, am terminat facultatea, am facut si un master, am obtinut un job bun, sotul meu a reusit sa plece in niste deplasari in afara tarii, deplasari bine platite, si uite-asa ne-am redresat. In cei 13 ani de casnicie am avut multe chestii de trecut. Si bune si rele, am ajuns si in pragul divortului odata, dar totul s-a rezolvat in timp. Stiu ca indiferent ce s-ar intampla, ma pot baza pe sotul meu 100%. Ne-a dat Dumnezeu si doua fetite minunate care desi ne solicita la maxim, au intarit si mai mult legatura noastra. Si ca sa fie cireasa de pe tort... acum mai asteptam un bebe care ne-a cam luat prin surprindere. Dar... cand este armonie in cuplu totul se rezolva.