Sari la conținut

Sari la conținut


Conținut reputație ridicată


#7865816 Scrisori pentru Mos Craciun! CONCURS

Postat de

darius12
pe 01 decembrie 2013 - 16:34

Vo6q4jB7pZKN.jpg


  • 99


#4539365 Am nevoie de suport moral....

Postat de

Ilinca_M.
pe 02 decembrie 2012 - 13:05

Citat:
citat din mesajul lui eumada


In alta ordine de idei,intr-o casnicie unde exista dragoste,din ambele parti,nu exista tabuuri sexuale.Iubirea presupune daruire totala.Asta insemnand si sex oral si anal si normal si tot ce inseamna fantezie sexuala.

Mie nu mi se pare nimic anormal in a face sex/dragoste cu sotul zilnic si nici in a incerca absolut tot ce se poate in materie de sex.Mai ales ca o faci cu sotul,nu azi cu unul maine cu altul.





Madalina


Copiii gasesc de toate în nimic. Adultii, nimic în toate."


Uite ca eu nu am citit cu atentie mesajele tale dar m-am intors in urma cand am vazut ca produci stupoare. Mi-ai produs si mie, din greu!
Fraza aia a ta cu "unde exista dragoste nu exista tabu-uri sexuale" plus continuarea blabla...mai lasa revistele glossy proaste gen Cosmo, tampenii de-astea debitate pe acolo le fac pe unele sa se gandeasca ca nu-s ele normale sau ca "nu iubesc de ajuns" fiindca nu simt nevoia sa-si intinda de toate orificiile in toate directiile. Tare mult trebuie s-o ajute la self-esteem cogitarile tale, panseurile pline de intelepciune despre iubire si sex marital...Ce frumos:"unde este iubire, nu exista tabu!" Nici macar in teorie nu suna bine...poate sotul "se docomenteaza" si vrea sa incerce coprofilia sau a citit ca e tare sexy sa urinezi pe o femeie sau mai stiu eu ce...foarte deplasate afirmatiile tale mai ales in acest context[bang]
Si nu, NU este normal sa faci sex cu sotul ZILNIC, mai ales cand esti mama, caci poate copilul tau are febra 40 trei zile la rand sau vomeaza toata noaptea sau e oparit la gradinita si are cosmaruri zilnic si tu la fel sau iti moare mama si luni de zile nu esti buna de nimic...Iar sotul trebuie sa fie pe baricade cu tine, sa sufere si el la fel de mult ca si tine pentru fiecare lacrima varsata de copil, sa stea langa el alaturi de tine, nu sa-ti scormoneasca in chiloti tunand si fulgerand ca l-a apucat pe copil voma si ti-a stricat tie frumusete de program[bang] Iar mi se urca tensiunea ca naiba, poate iar primesc avertisment in prag de sarbatori, ca asa mi s-a intamplat si anul trecut:)))

IULIA va invinge CANCERUL

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
  • 40


#8012511 Castiga un prieten pufos pentru micutul tau!

Postat de

ANNITTA_A
pe 02 mai 2014 - 12:07

Povestea nasterii  ingerasului meu, Stefan !

Desi a trecut 1 anisor de atunci, imi amintesc ca si cum parca s-ar fi intamplat ieri…Era  o dupa-amiaza insorita de Martie, cand ingerasul meu, Stefan,  s-a gandit sa-si faca mult asteptata  aparita pe aceasta lume. S-a nascut pe cale naturala, dupa o sarcina de 41 de saptamani si 2 zile, timp in care, s-a tot jucat prin burtica mea facand valuri peste valuri si tumbe peste tumbe.

O zi daca mai statea in burtica mea, Stefan, avea  sa se nasca prin cezariana deoarece ne apropiam cu pasi repezi  si de trecerea saptamanii 42, ceea ce nu era bine pentru  el.

Travaliul a  fost destul de lung, dureros si dificil. A durat  aproximativ 12 ore, timp in care am si lesinat de cateva ori deoarece imi scazuse tensiunea la 7 cu 5 , buzele imi erau  foarte uscate, capul ma durea ingrozitor si eram prea obosita ca sa mai fac fata contractiilor care deveneau din ce in ce mai puternice si mai dese …

Fiind primul copil, eram si foarte speriata de ceea ce se intampla, nu mai trecusem niciodata prin asa ceva si nici nu fusesem   interesata sa caut informatii cu privire la acest aspect…imi rasunau tot timpul in minte  vorbele mamei si ale surorii care spuneau ca ele au nascut foarte usor .

Cu toate ca trecusera  multe ore de travaliu, si mi se facuse  si o perfuzie si 1-2 injectii, dilatatia mea era tot foarte mica si bebe parca nu mai vroia sa coboare , ii placea acolo la mine in burtica :D si se punea problema sa intru in sala de operatii pentru cezariana.

Nu stiu daca asta l-a speriat pe micutul meu  dar a devenit foarte hotarat si a inceput sa coboare destul de repede  spre surprinderea tuturor.

 Momentul “expulziei”,  a fost destul de scurt, fiind totodata  si cel mai usor  din tot travaliul.

Desi eram foarte obosita, slabita si transpirata, in momentul cand am auzit  primul  planset al puiutului  meu, un baietel de 3,850kg si 52 cm, ochii mi s-au umplut de lacrimi si eram foarte fericita, abia asteptam sa-l iau in brate  si sa-l pupacescJ.

Bucuria nu a tinut prea mult pentru ca dupa nastere, a trebuit sa stau 2-3 ore in perfuzie si apoi sa ma odihnesc putin…insa a doua zi, dis-de-dimineata, puiutul meu a fost adus la mine in camera.  Asteptasem cu  nerabdare acest moment inca din primele saptamani de sarcina Asa ca, imediat ce m-am vazut singura in camera cu puiutul meu, m-am indreptat usor dar foarte hotarata spre patutul lui,  sa-l iau in brate si sa-l tin la pieptul meu . Totodata, vroiam sa-i spun si cat de mult il iubesc si ca voi face tot ce imi sta in puteri pentru a-l ocroti si a fi fericit. Insa si de data aceasta bucuria nu a tinut prea multL.  Oboseala si faptul ca eram plina de emotii, si-au spus cuvantul…incepusem sa tremur din toate incheieturile si aveam senzatia ca se invarte camera cu mine… Si bineinteles, incercarea de a-mi tine ingerasul in  brate a esuat!  Dupa cateva minute, timp in care am plans incontinuu de ciuda, m-am mobilizat  si am incercat din nou sa-mi iau ingerasul in brate. De data acesta, am si reusit! J Bebe parca a simtit acest lucru, deschizand ochisorii si zambindu-mi in coltul gurii iar dupa adormind la loc. Acest gest micut pentru mine a insemnat enorm, mi-a dat putere si speranta sa merg mai departe si mi-a umplut inima de fericire.

Si acum la 1 anisor, imi amintesc cu drag de aceste minunate clipe si  traiesc cu emotie  fiecare moment petrecut alaturi de el. Aparitia lui in viata mea, a fost,  este si va fi cea mai mare realizare si bucurie.


  • 38