Cand medicul isi schimba atitudinea

Eu sunt din provincie dar mi-am imaginat ca atunci cand voi naste o sa merg la o clinica privata. Initial am zis ca voi merge la Brasov dar undeva pe la jumatatea sarcinii am ales sa merg la Bucuresti. Eu am medicul meu ginecolog in oras la care merg de mai multi ani si alaturi de care am pornit pe drumul asta cu mult inainte de a avea un test pozitiv de sarcina. Stiam ca nu vreau sa nasc aici si vizita facuta la maternitate pentru o serie de analize nu a facut decat sa imi intareasca aceasta convingere (Eram acolo cand se interna o femeie pentru o cezariana si infirmiera o tot intreba daca sigur nu si-a adus un pachet de vata, asta dupa ce femeia i-a spus ca medicul nu i-a specificat acest lucru ca fiind necesar). Sunt convinsa ca exista multi medici buni in sistemul de stat, la noi in oras oricum toti cei care consulta in privat sunt angajati si la unul dintre spitalele de stat din oras deci daca un medic din oras e bun, sigur il gasesti si in spital sper eu la fel de profesionalist. Mi-a fost un pic jena sa imi anunt medicul ca vreau sa nasc in Bucuresti dar pe undeva prin saptamana 28 mi-am facut curaj si i-am spus ca doresc sa nasc la privat si la ce medic merg. In secunda 2 am simtit cum s-a schimbat aerul in camera. Mi-a prezentat riscurile, pentru ca pana la Bucurestiul este un drum de 3 ore jumate si se pot intampla multe si daca vreau sa nasc natural nu voi sti cand o sa fie momentul. I-am explicat ca sunt constienta de acest lucru si ca stiu ca exista sanse sa nasc in oras pentru ca momentul poate fi imprevizibil dar ma simt eu linistita sa am optiunea asta. A zis ca intelege comoditatea alegerii unei nasteri la privat dar ca sa nu cred ca difera cu ceva de cea de la stat. A ramas sa ne vedem dupa morfologia de 30 saptamani pentru o secretie si o cultura de col. In saptamana 32 ma prezint la cabinet, intru si surpriza medicul meu nu ma mai intampina cu vocea vesela si cu intrebarea de rigoare cum e bebe ci cu "deci cum a ramas?". Mi-am dat seama ca ma intreaba daca tot la Bucuresti vreau sa nasc si cand am zis da si ca am venit pentru secretie mi-a spus ca nu e cazul, ca o facem la 34 de saptamani ca asa e protocolul si ca ea o sa se tina de protocol indiferent unde aleg sa nasc. Am intrebat daca e suparata pe mine, mi-a raspuns ca nu. Am intrebat care e protocolul daca ma apuca durerile nasterii, mi-a spus ca e prea devreme sa ma apuce si mi-a zis ca in momentul respectiv imi iau geanta si ma prezint la spital. Totul sec si distant, nu tu consult, nu tu ecografie, nu tu analize. Am plecat aproape cu lacrimi in ochi de acolo cu gandul ca am facut ceva gresit incercand sa aleg ceva ce ma face pe mine sa ma simt confortabil...asta in conditiile in care ar trebui sa nasc intre craciun si revelion si ma gandesc ca nu este o bucurie pentru nici un medic sa vina in perioada sarbatorilor la spital. Nu stiu de ce s-a suparat? Nu stiu daca o deranjeaza faptul ca am ales sa nasc in alt oras sau ca nu i-am cerut ei recomandare de medic in Bucuresti. Oricare ar fi motivul simt ca sunt pedepsita fara rost si nu inteleg de ce.