Cea mai frumoasa neasteptata declaratie de dragoste,
Anul acesta, undeva prin decembrie se implinesc 19 ani de cand ne-am cunoscut. Nu e putin dar nici prea mult. Nu ne prea gandim la numarul anilor ...ci, poetizam des despre viteza cu care trec.
Si trec parca tot mai grabiti. Cel putin, de cand am devenit parintii lui Andrei - de vreo 15 ani, anii au trecut parca pe fast forward. Si mai intens, cu culori de instagram. De la primul sau pas, la prima zi de scoala, la primul examen, la primul sau cantec.
Anii au tot trecut in cascada de la vara la vara. Sau, cum imi placea sa scriu in anii adolescentei: vara trec anii, toamna se implinesc deceniile.
Amandoi am invatat cate ceva de la celalalt dar au ramas parti de suflet intact care inca ne suprind - si poate in asta se afla secretul fericirii noastre. Orice alte cuvinte sunt de prisos.
Ne stim parca de o viata si nu indraznim sa ne intrebam cum era viata noastra inainte.
Eram pe malul marii, in plaja noastra de corali, urmarindu-l pe Andrei surfand cu placa, zambind la curajul lui adolescentin. Val dupa val.
Si soarerele se pregatea de apus, acel apus chicios de frumos - cu care ne-am obisnuit pe aceasta insula din estul Mediteranei. Si ne gandeam la fericirea de a fi copil. La acel timp perfect de care ne amintim cu totii si in care am cvrea sa ne intoarcem cu orice pret: copilaria.
Iar el mi-a spus: imi pare rau ca nu ne-am intalnit si mai devreme...Am fi avut si mai multi ani impreuna.
Am tacut o secunda lunga si am realizat ca asta e o declaratie unica de dragoste.
Nu stiu ... fiecare intalnire perfecta este asa pentru ca s-a intamplat la timpul cel mai exact, sincronizat perfect cu destinul nostru si al acelui fluture care prin bataia sa de aripi ar putea sa schimbe totul in univers.
Fiecare zi din trecut ne-a pregatit pentru ceea ce eram la momentul ales in care am intrat unul in viata celuilalt. Complet echipati pentru aceasta calatorie frumoasa pe care o facem impreuna ... pana la apus.
Comentarii