Bloguri

Jurnal de sarcina

Si cu bebe si cu catel

  • Inainte sa am curaj sa fac un copil, am decis sa-mi iau un catel pentru a ma pregati cat de cat. Glumesc... pur si simplu ni se parea casa prea goala, un copil ni se parea o responsabilitate prea mare la momentul respectiv, pisicile nu ii plac sotului meu asa ca ne-am luat catel... Desi nu credeam ca va necesita atata atentie, puiul mic a cerut mai multa atentie decat ne-am fi asteptat noi. Am avut nopti nedormite din cauza lui, a trebuit sa stam acasa in primele 2-3 luni pentru ca nu aveam voie sa il scoatem afara pana nu isi termina schema de vaccinare, am ajuns la veterninar in toiul noptii la urgente, ne-am planificat concediile astfel incat sa ne primeasca cu animale de companie si bineinteles ca am apelat la ajutorul prietenilor pentru gazduirea patrupedului. A, si ii gatesc catelului mai frecvent decat gatesc pentru noi. 

    In ciuda "eforturilor" depuse, din punctul meu de vedere chiar se merita sa adopti un animalut, pentru simplul fapt ca iti face mai fericita ziua oricat de grea a fost, pentru faptul ca te iubeste neconditionat. Si asa au trecut 3 ani de cand avem catelusul si nu ne putem imagina viata fara el. 

    Ma bucur cand vad copii care cresc alaturi de catei si ajung sa devina cei mai buni prieteni. Asa ne-am gandit si noi de cand am ramas insarcinata. Numai ca intrebarile familiei si ai prietenilor "Ce veti face cu catelul, il veti da, nu-i asa?" ne-au indispus peste masura. Pentru ca sunt anumite persoane care inca nu isi pot imagina ca un catelus si un bebelus pot creste impreuna fara probleme. Si asa au inceput sfaturile cum ca ar trebui sa dam catelul, cel putin o perioada, ca e mai important copilulul decat catelul. Cireasa de pe tort a venit zilele trecute cand o asistenta care imi recolta sange pentru analizele de sange de trimestrul III a inceput sa ma sfatuiasca sa dau cat mai repede catelul ca poate inhala copilul par si asa mai departe. Bineinteles ca in prealabil m-am interesat foarte mult pe tema asta animale de companie - nou nascuti, am dicutat cu foarte multe persoane specializate si toate sunt MITURI. 

    Da, cu siguranta este mai important copilul decat catelul, cu siguranta imi voi iubi infinit mai mult copilul decat catelul dar cu toate astea nu pot renunta la sufletul care in fiecare seara vine si doarme cu capul pe burtica mea. Asa ca am ajuns sa ignor sfaturile binevoitorilor din jur si nici nu ma gandesc sa renunt la un suflet de animalut care ne iubeste mai mult decat orice pe lumea astea. Si sunt convinsa ca la fel il va iubi si pe bebe si peste cativa ani se vor juca amandoi.


Comentarii

1 comentariu

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Teama de nastere

    Intial nu am mai vrut sa mai deschid acest subiect, sa nu va mai sperii si pe voi, viitoare mamici, insa sunt sigura ca ati auzit si voi atatea povesti incat nu va mai impresioneaza absolut nimic. Nas...
  • Temeri in sarcina - voi fi o mama buna?

    Ori inainte de a fi insarcinata nu dadeam importanta, ori aud eu din ce in ce des sfaturi de genul "Dormi acum cat mai poti ca dupa ce vei naste nu vei mai reusi" sau "Ar fi trebuit sa mai asteptati c...
  • Si cu bebe si cu catel

    Inainte sa am curaj sa fac un copil, am decis sa-mi iau un catel pentru a ma pregati cat de cat. Glumesc... pur si simplu ni se parea casa prea goala, un copil ni se parea o responsabilitate prea mare...
  • Noi in saptamana 38

    Toata lumea imi spune sa ma bucur cat mai pot de ultimile zile / saptamani de sarcina caci greul incepe dupa nastere. Desi le apreciez si incerc sa le urmez sfatul, pe de o parte tind sa cred ca perso...
  • Cum va arata bebelusul meu?

    E binecunoscut faptul ca orice mamica isi vede bebelusul ca fiind cel mai frumos, cel mai dragalas, cel mai destept bebe de pe lumea asta.  Ma uit tanjind, de cand sunt insarcinata cu atat mai m...

Din aceeasi categorie...

  • Organizarea garderobei - sfaturi utile

    Încă de când am aflat că sunt însărcinată, mi-am propus să nu irosesc bani pe haine tip „maternity”, cu gândul că nu le voi mai folosi prea mult după. De asemenea, ...
  • A 15a postare

    Am ajuns și la cea de a 15a postare 🎉 abia aștept sa primesc geanta bebelușului ❤️ sunt foarte curioasa ce produse conține, sunt sigura ca ne vor fi foarte folositoare! Ma încarca de bucurie când prim...
  • Ce am învățat până acum în sarcină?

    Ne apropiem cu pași repezi de împlinirea a 7 luni de sarcină... 7 luni în care am transformat fiecare nouă experiență în spațiu de învățare.   Ce am învățat p&acir...
  • Bye bye la job

    Am zis sa mai sar etape.Sa ajung incet către saptamanile mele (adică 35 acum) ca să pot povesti ce simt acum. Închei memoriile cu ultima zi la job.Am iesit în 11 martie.Am hotarat sa îmi iau inainte ...
  • Album de sarcină

    Încă de la începutul sarcinii mi-am spus că va urma o perioadă plină de schimbări în ceea ce privește imaginea pe care o văd în oglindă.  La început, nu erau prea se...
  • Raceala...

    Normal ca am răcit, era chiar culmea după frigul pe care l am tras în Budapesta sa nu racim. E horror ideea ca nu pot sa iau nimic, nasul îmi e înfundat, ma simt atât de pleostita. Bag lămâie și miere...
  • Învățând din propriile greșeli

    Acum, la a 2 a sarcină, parcă toate lucrurile sunt mai clare și le pot gestiona mai ușor. Nu voi mai repeta același greșeli, și anume: - nu voi mai spală/calcă toate hăinuțele pe care le am.. deoarec...
  • Acasă ❤️

    Ne am întors acasă! Gata cu plimbarile, cu vizitatul, odihna! Nu mi am dat seama cata oboseala am acumulat, pana ieri când am dormit pana la ora 12!!! Wow!!! Doamne, a fost atât de bine! Am observat c...
  • Scurtarea colului

    Într-una din nopți m-am trezit cu o înțepătură puternică în burtică și spate. Nu puteam respira, nici mișca. A durat câteva secunde și s-a oprit. A doua zi am plecat liniștită...
  • Amniocenteza la 19 săptămâni

    Amniocenteză...un cuvânt oarecum ciudat, de care am auzit prima dată la ginecolog. „Ce ar putea fi atât de rău?”, mi-am spus în sinea mea. Primul gând ce mi-a trecu...