In primele 3 luni am simtit sarcina in totalitate.
Durerile de cap au fost permanente, starile de voma frecvente, ametelile si caderile de tensiune prezente. Am avut de toate din plin, ca doar sunt o norocoasa de fel :)
Am incercat sa mananc fortat atat cat am putut. Am citit, sunt foarte bine documentata, insa nu am putut sa aplic tot ceea ce am citit. Tot ce imi doream era sa vina sfarsitul asa asteptatelor ^primele 3 luni de sarcina^ si sa revina totul la un normal! Si tot datorita norocului meu , acele 3 luni s'au prelungit pana la 4 , a fost greu, dar totul a ramas undeva in urma, in trecut, in istorie !
Imi doream din tot sufletul sa traiesc experienta acea minunata a sarcinii, despre care vorbesc atatea mamici dar chiar si acum,la 22 saptamani , acest lucru imi pare cam de domeniul fanteziei. :D
Nu stiu alte mamici cum sunt dar EU nu reusesc sa ma bucur din plin de aceasta minune care este in burtica mea micuta, asa arata, se pare , doar oglinda mea :) , datorita tuturor schimbarilor care survin in fiecare zi , atat cu corpul cat si cu psihicul meu. Uneori imi vine a crede ca sunt eu prea prapastioasa sau exagerata, dar fiind prima sarcina (si ultima, zic eu acum) nu ai cum sa iti imaginezi toate aceste lucruri, ci doar cand le simti pe pielea ta.
Ceea ce pot sa afirm, acum, e ca NU a fost niciodata mai greu, dar totusi nu a fost NICIODATA mai frumos! Astept cu nerabdare ziua in care va veni bebicul in viata noastra! <3 <3 <3
Comentarii